Aflat pe divanul Dilemei vechi, Mihai Şora a vorbit despre greva profesorilor de anul trecut, spunînd că era "justificată pentru că statutul lor material este un statut de mizerie. Dar greva era fără obiect". În acea discuţie, distinsul nostru interlocutor a pus degetul pe rană, mutînd discuţia din domeniul imediatului spre ceea ce ar trebui să fie scopul mare al sistemului de educaţie: crearea unor noi generaţii cu personalitate: "Cred că întrebarea esenţială pentru clasa politică - pentru că nu poţi să-ţi imaginezi o clasă politică fără o perspectivă minimă şi fără un fel de prevedere a următorilor 20-30 de ani - ar trebui să fie următoarea: cum vrem să fie naţia asta peste 30 de ani? Tîmpită şi tîrîndu-se sau deşteaptă, cultivată şi sănătoasă, putînd să ia lumea în piept? Îmi închipui că nu există politicieni care să aleagă varianta neagră. Cu convingere totală sau cu puţină ipocrizie, ar spune: ŤDa, ar trebui să fim cultivaţi, ar trebui să fim sănătoşi, să putem să luăm viaţa în piept». Pe urmă se va spune că nu avem bani. Nu-i nimic. Obiectivul de peste 20 de ani poate fi împins pînă adunăm banii necesari. Dar în 15 ani nu a existat o asemenea preocupare de perspectivă a clasei politice româneşti. Şi de asta greva a fost întru totul justificată şi totalmente fără obiect şi de aici încolo e un semn de întrebare şi nu ştiu ce se poate întîmpla."După această discuţie mi-a venit ideea acestui număr. Şi ridicăm mănuşa aruncată de Mihai Şora. Nu vom vorbi despre cazurile de violenţă de la ştiri, nu vom vorbi despre salarii. Vom vorbi despre ce vrem să facem cu educaţia ca întreg, cum vrem să arate mai încolo un copil care intră mîine în şcoală. Ce învaţă el? "Cum vrem să fie naţia asta peste 30 de ani?" (C. G.)