N-am televizooor!

Robert ŞERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se spune că Iosefini, celebrul iluzionist, ajuns la senectute, s-a întîlnit cu un amic pe o stradă în Bucureşti. Acesta i-a zis: "Am auzit că nu mai ai nici o putere, că nu-ţi mai iese nimic..." "Da? Vezi intersecţia asta? În trei minute o Dacia albă va lovi o Dacia roşie." Iosefini se concentrează, iar după trei minute cele două maşini se ciocnesc. "Pură coincidenţă" - remarcă amicul. "Da? Vezi stîlpul de la lîngă noi? În trei minute un domn cu pălărie va da cu capul în el." "Nu se poate" - replică amicul. Iluzionistul se concentrează asupra stîlpului în care, după trei minute, intră un cetăţean cu capul. "E doar o altă întîmplare" - se aude vocea prietenului. "Bine. Vezi blocul cu zece etaje din faţa noastră? Vezi fereastra deschisă de la etajul zece? În trei minute un tip îşi va arunca pe acolo televizorul." "Imposibil!" Iosefini se concentrează asupra ferestrei cu pricina, trec trei minute, trec cinci, trec zece şi nu se întîmplă nimic. După un sfert de oră de concentrare, la fereastră iese un domn care strigă disperat: "N-am televizooor!".

De cîte ori nu v-a venit să strigaţi la fel sau chiar să luaţi "scula" cu pricina în braţe şi să-i faceţi vînt pe geam? Exagerez? Deloc, mai ales după ce televiziunile naţionale au "făcut" Revelionul şi au asistat milioane de români la trecerea dintre ani. Or, după ce am tras cu ochiul p-acolo, nu am nici un dubiu că nu se poate vorbi despre "tabloidizarea televiziunilor", fiindcă tabloidele din România îmi par biete chilii, comparativ cu bordelurile din/de pe sticlă. Ha, ce coincidenţă: în timp ce eu... înfierez aci emisiunile penibile, băloase, zemoase, în jurul cărora gravitează, fericită şi nerăbdătoare, cu telecomanda în mînă, o mare parte dintre români, pe unul dintre posturile "naţionale" e mare chef, mare. Cu manele şi alte cele. Mai exact, cu triluri scoase din burţi, pe texte cu rime tîmpite, cu cabluri de aur la gît şi la mîini, cu şerpuiri şi buriciri cleioase, cu personaje... exoftalmice de atîta admiraţie pentru "artişti" şi suitele lor. Schimb programul, după cîteva secunde, şi aflu că urmează Vacanţa Mare, în reluare, şi că "nu aduce anu' ce aduce Vacanţa Mare". De luni pînă joi.

Ştiu, telecomanda e tot la mine, prin cablu "curg" şi programe rezonabile sau de-a dreptul spectaculoase, nimic nu mă împiedică să butonez pînă dau peste unul dintre ele. Dar nu despre ce ştiu să fac eu cu schimbătorul de canale e vorba, ci, poate, despre ce nu ştie vînzătoarea în vîrstă de 18 ani de la magazin, care mă întreabă "Ce doreşti?", iar eu o chestionez "Aveţi pîine?", la care ea-mi răspunde "Nu, altceva nu vrei?". Despre ce le lipseşte portăriţelor de la "Electrica", agresive şi ţîfnoase ca nişte siguranţe scurtcircuitate, despre ce nu posedă mecanicul de la service-ul auto, iritat că nu-s "bazat" şi că n-am "cas" la Dacie, ca să-şi "bage nişte piese bengoase, cît o freacă pe la motor". E vorba despre puştanii care, şi ei, sînt clone - fără conturi grase, e-adevărat - ale "vedetelor" ce umplu... sticla. Jelim degeaba starea în care se prezintă majoritatea posturilor de televiziune româneşti, pentru că pe ele le doare fix şi doar în rating. Aşa că apăs pe butonul roşu al telecomenzii şi, precum omul de la etajul zece, strig: N-am televizooor!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.