Muzică şi extaz

Andrei DRĂGOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Muzică şi extaz jpeg

Cînd eram în clasa a XI-a, era anul cu Festivalul Internațional „George Enescu“, 2009. Deși am fost mereu atras de muzica clasică, mai ales interpretată live, nu prea aveam bilete la acea ediție. Într-o zi m-a întrebat o prietenă dacă vreau să merg cu ea la concert la Sala Palatului, că ne lasă să intrăm dacă zicem că sîntem studenți la „Dinu Lipatti“ (ea chiar era). Nu m-am uitat peste program, am mers pur și simplu. După ce a intrat grosul gloatei, ne-am rugat de doamna de la intrare să ne lase și pe noi, și ne-a lăsat. În sală am identificat două locuri care nu se ocupaseră, prin rîndul 7, chiar în spatele lui Tudor Chirilă. Nu aveam nici o așteptare, nu aveam cum să fiu pregătit pentru ce a urmat.

În program au fost trei piese pe care nu le ascultasem în viața mea. Interpretate de una dintre cele mai bune orchestre din lume, Royal Concertgebouw Orchestra, sub bagheta lui Mariss Jansons. Au început cu uvertura operei Oberon de Weber. A fost de parcă ascultam pentru prima oară o orchestră. Volumul și subtilitățile nuanțelor, auzite la Sala Palatului, unde fix astea se pierd de obicei… Țin minte cum ne-am uitat unul la altul ca proștii, cu gurile căscate. Nu prea îmi mai amintesc ce a urmat, în mod sigur și o simfonie de Dvorák. Bănuiesc că o mare parte din uimirea și bucuria pe care le-am simțit au venit tocmai din faptul că acționaserăm improvizînd și, în loc să mergem la bere după ore, am mers la concert.

La final, cînd au cîntat la bis Dansul Ungar numărul 5 de Brahms, special ca să ne rupă gura, m-a bușit plînsul direct. Pînă și această piesă supercunoscută, interpretată la un nivel înalt, era emoționantă. Dinamic, tînguit, nuanțat, de parcă era un tablou care cînta. Am rămas prost, am plîns cu lacrimi de crocodil. Apoi am aflat că afară, în mașină, îi asculta și mama la radio, și făcea același lucru, plîngea și se bucura că măcar unul din noi a putut să îi asculte live. Uneori e bine să fii neatent, să faci lucruri spontane. Există șansa să fii surprins de rezultat.

A doua oară cînd mi s-a întîmplat ceva similar a fost la concertul Queen & Adam Lambert din vara trecută. Aici totuși aveam așteptări. De fapt, totul a fost o mare așteptare, pentru că am cumpărat biletele în prima zi în care s-a anunțat și au trecut multe luni pînă la concert. Bineînțeles, în tot acest timp, în capul meu era o bătălie între „nu e Freddie Mercury“ și „nu contează, sînt ceilalți“. Da, Freddie a fost unic și nu îl va înlocui nimeni niciodată, dar pînă la urmă nici nu cred că încearcă cineva. A venit și ziua solstițiului de vară, 21 iunie, în care aveam să aflăm cu toții cum sună live una dintre cele mai bune trupe ale tuturor timpurilor. Încă nu am cuvinte să descriu energia pe care am simțit-o cînd au intrat pe scenă și au început să cînte.

A fost un extaz permanent, un delir parcă. Frate, ăștia sînt chiar Queen. Emoția a venit în special din partea trupei, la melodii precum „Under Pressure“, în memoria lui David Bowie, care murise la începutul anului (e melodia mea preferată a tuturor timpurilor). Nici nu puteam să cînt, eram șocat să aud așa ceva live. Apoi a fost „Love of my life“, în care Freddie însuși a fost proiectat pe scenă, în dialog cu publicul, primul moment în care cred că mi-am dat seama că era real ce se întîmpla. Nici nu mai știu de ce plîngeam, că sîntem noi acolo sau că Freddie nu mai e… Poate conștientizam că e unul din cele mai magice momente pe care aveam să le trăiesc vreodată, dar era ceva natural oricum. E ciudat să vorbesc despre un punct culminant, întrucît totul se putea eticheta astfel. Totuși, la „Bohemian Rhapsody“ am înnebunit, pur și simplu. Pentru toate momentele în care auzeam piesa la radio și dădeam volumul la maximum, pentru karaoke-ul făcut pe această melodie, la mare, acum mulți ani, pentru cea mai complexă compoziție muzicală rock creată vreodată… am urlat cu lacrimi în ochi: Will you do the Fandango? 

Andrei Drăgoiu este absolvent al Leeds Metropolitan University, secția Art, Events, Performance, și în prezent lucrează la firma Harp&Loom, înființată de el în 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.