„Mulţi spun că vor să revină“ – interviu cu Dragoş ASAFTEI

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
„Mulţi spun că vor să revină“ – interviu cu Dragoş ASAFTEI jpeg

Anul trecut, împreună cu Alex Filip (blogger şi proprietar al agenţiei Eventur), fotojurnalistul Dragoş Asaftei a început un proiect numit Travelers of Bucharest (facebook.com/tobucharest). Au pornit pe străzi, au fotografiat oameni şi au strîns poveştile turiştilor care ne vizitează Capitala, încercînd să afle ce facem bine şi ce nu, ce le place şi ce am putea îmbunătăţi.

Este Bucureștiul un oraș atrăgător pentru turiștii din alte țări?

Este, tocmai de aceea și numărul lor se află într-o creștere continuă și considerabilă de la an la an. Ne-am întîlnit pînă acum cu mai bine de 1700 de turiști străini, am stat de vorbă cu fiecare dintre ei și am reușit să aflăm care-s motivele pentru care vin ori revin la noi în țară. Mulți dintre turiști sînt surprinși de ce găsesc aici, pentru că de cele mai multe ori vin cu așteptări foarte joase. Pleacă încîntați din București și spun că vor să revină, iar asta-i una dintre cele mai bune „reclame“ pe care le putem avea.

Care este povestea Travelers of Bucharest?

Alex Filip mi-a povestit, la începutul lui 2015, despre o idee legată de turiștii care vin în București. Ne-am aşezat împreună la masă și așa a ieșit Travelers of Bucharest, un „Humans of New York“ readaptat, ale cărui scopuri sînt să afle motivele pentru care străinii aleg capitala țării noastre ca destinație și să schimbe mentalitățile localnicilor. Mulți bucureșteni sînt încă dezamăgiți de orașul lor și văd mai degrabă părțile rele, decît cele bune, care încep să fie din ce în ce mai cuprinzătoare. E de înțeles, dacă stai să te gîndești puțin, dar și Alex, și eu credem că identificînd părțile bune și îmbunătățindu-le pe celelalte, putem schimba mai multe lucruri, decît ochind doar lucrurile negative.

Ieșim săptămînal pe străzile orașului să discutăm cu turiștii străini și să cunoaștem Bucureștiul prin perspectiva lor, cu părți bune sau mai puțin bune. Străinii sînt foarte deschiși. Rar sîntem refuzați. Stăm uneori chiar și jumătate de oră de vorbă cu ei și ne bucurăm să vedem cum ne povestesc cu o foarte mare relaxare despre experiența lor în București ori despre altele trăite în țara lor ori în călătoriile prin lume. E drept că mai sînt situații în care oamenii ne privesc cu reticiență. Probabil că unii încă mai cred că Bucureștiul e locul în care sigur vei fi tîlhărit. Noi zicem că nu mai e așa – şi la fel și străinii care inițial vin cu teamă, iar apoi își dau seama că nu e vorba decît de o imagine mai veche, dar care s-a întipărit bine în memoria colectivă.

Cred că e important mai degrabă cu ce impresii pleacă turiştii. Majoritatea ne povestesc că sînt foarte încîntați de oraș și că au de gînd să revină ori să îl recomande apropiaților. Festivalurile din București atrag foarte mulți turiști. Festivalul „George Enescu“ e cel mai bun exemplu. Am văzut de curînd foarte mulți turiști la B-FIT In The Street, dar și la Street Delivery. Semn că astfel de evenimente sînt de interes pentru străini. În drumul către titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021, ARCUB pregătește o serie extrem de atractivă de evenimente culturale dedicate atît locuitorilor, cît și străinilor. Iar rezultatele nu încetează să apară.

Acum mai mulți ani, se spunea că străinii vin aici mai ales pentru viața de noapte. Mai e valabil acest lucru și acum?

Da, cu siguranță. Mai ales vara, Centrul Vechi e plini de străini. Mulți ne zic că vin aici ca să petreacă și spun că Bucureștiul e superior altor capitale la acest capitol. Turiști din Israel ori Germania, unde petrecerile-s la ele acasă, vin aici și ne zic că se simt tare bine. Viața de noapte este, cu siguranță, una dintre atracțiile Bucureștiului pentru străini.

Îi atrage și oferta culturală a Bu­cu­reș­tiu­lui?

Sînt atrași de oferta culturală, așa cum povesteam mai devreme, însă vorbind strict de muzee, auzim de multe ori dezamăgiri. Ba din cauza programului anapoda, ba din cauza faptului că tururile ghidate prin muzee nu sînt foarte atractive. Cred că mai avem noi de învățat în­tîi la acest capitol, iar abia apoi să avem pretenții ca străinii să găsească adevărate puncte de interes în muzee. E drept că avem cîteva care au început să ridice ștacheta – „Antipa“, Muzeul Național de Artă, Muzeul Cotroceni –, dar e nevoie în continuare de mai multă voință din partea tuturor.

Aţi realizat, de asemenea, şi o hartă turistică a Bucureştiului, şi o aplicaţie pentru telefon.

După ce mai mulți turiști ne-au spus că nu găsesc suficiente informații în ghidurile pe care și le-au cumpărat, ne-am gîndit să edităm noi unul și să-l facem pornind de la lipsurile sesizate de ei. Așa a luat naștere, în august, anul trecut, Bucharest City Guide, care a ajuns, tipărit, la mai bine de 5000 de turiști, și în format digital la aproximativ 20.000. Vorbim de un ghid premium, cu un conținut vast și calitativ, atent selectat de noi. Sînt obiective turistice mai mult sau mai puțin cunoscute, sînt itinerarii pe care le-am propus turiștilor, recomandări și impresii ale altor străini veniți în București.

Ghidul cuprinde, în primul rînd, obiectivele deja cunoscute din București (Casa Poporului, Centrul Vechi, Ateneul Român, Calea Victoriei, Parcul Herăstrău, Clădirea CEC, Muzeul de Istorie, Muzeul „Antipa“, Arcul de Triumf etc., în ordinea aproximativă a popularității printre străini), iar apoi o serie de atracții mai puțin cunoscute, dar care merită vizitate. Casa Melik (Muzeul „Theodor Pallady“), Biblioteca Facultății de Litere (care este extraordinar de frumoasă şi găzduiește 100.000 de volume) ori Palatul Noblesse sînt cîteva dintre ele. Şi bucureștenii ar trebui să le știe, majoritatea sînt în zone frecventate de mulți dintre ei.

Apoi, pornind de la ghidul acesta, care a avut un succes important pentru noi, am lansat, în ianuarie 2016, Bucharest City App, o aplicație disponibilă gratuit, dedicată turiștilor, dar și localnicilor. Călătorii străini găsesc tot ce au nevoie în ea: atracții turistice, itinerarii, restaurante, pub-uri, calendarul spectacolelor de teatru ori al proiecțiilor la cinema, o listă completă cu evenimente, farmacii (inclusiv cele non-stop), cabinete dentare, săli de fitness, parcuri de aventură, piscine și așa mai departe.

Ați remarcat dacă turiştii sînt curioși să descopere și lucruri care nu sînt pe hartă?

Desigur, cu toții sîntem curioși să descoperim locuri noi, mai puțin știute, în orașele în care călătorim. Turiștii ne spun că cel mai mult le place să meargă – fără o destinație anume – pe străzile și prin pasajele din Centrul Vechi, ori pe cele din vecinătăți. Un grup de turiști ne-a spus că de curînd au mers la o petrecere în Ferentari, organizată de niște tineri cu inițiativă (după o idee a lui Adrian Schiop, preluată chiar din romanul său, Soldaţii – n.r.). Erau tare încîntați să descopere și partea asta a orașului. Mai departe depinde și de noi să le oferim străinilor mai multe locuri de văzut și lucruri de făcut în afara zonei centrale. Am înțeles că planul ARCUB de care povesteam este exact acesta, să organizeze evenimente atractive și în alte zone ale Bucureștiului, în afara centrului.

Ce le place turiştilor și ce nu la Bu­cu­rești?

Le place istoria, le plac oamenii (ospitalieri și buni vorbitori de limba engleză) și le plac clădirile. Le mai place că sînt ieftine biletele de avion și că de aici ajung rapid la Bran, la Dracula. Nu le plac taximetriștii, nu le place dezorganizarea și nu le place faptul că nu au informații suficiente pe străzi, în centru, la transportul în comun ori la muzee.

Spuneți-ne cîteva dintre poveștile care v-au impresionat.

Am să îți spun de două dintre ele. Prima, chiar la începutul proiectului. Eram pe Podul Izvor și am văzut un turist asiatic care privea cu atenție cerul. Ne-am permis să-l deranjăm și să-l întrebăm ce face. Ne-a zis că e dintr-un oraș din apropierea Beijingului și că nu a mai văzut soarele de cîțiva ani buni din cauza po­luării. A fost o lecție pentru noi.

Apoi, prin august, ne-am întîlnit cu Nicolas, un turist francez care ne-a zis că a venit aici tocmai ca să îi arate unui coleg al lui, român, că Bucureștiul e un oraș care merită vizitat. Colegul său, plecat din România de cîțiva ani, îi tot spunea că Bucureștiul e un oraș urît, că nu are ce vedea aici și că nu merită să îl viziteze. Nicolas a plecat încîntat de la noi din țară și a spus că sigur o să revină aici.

Cum credeți că am putea face orașul mai accesibil străinilor?

Oferindu-le lucrurile de care au cea mai mare nevoie: acces rapid și sigur de la aeroport în oraș, informații suficiente în muzee ori în mijloacele de transport în comun, condiții tot mai bune la evenimentele de amploare pe care le găzduim. Asta în primul rînd. Apoi, ar trebui să devenim cu toții mai deschiși și mai conștienți de lucrurile bune pe care le avem la noi în oraș. Să le respectăm și să avem grijă de ele. Așa le vom arăta străinilor că ne pasă de orașul nostru.

Dvs. ce vă place la București?

Îmi place ritmul pe care ți-l induce orașul, îmi place că-i plin de viață și că e greu să te plictisești. Ca fotograf, mă bucur că orașul are multe de oferit dacă ai răbdare cu el, dacă ai răbdare să descoperi locuri noi și dacă ai răbdare cu tine, în general. Poate fi mai bun, mai frumos, mai primitor, însă asta ține și de noi, nu doar de alții.

a consemnat Cristina ŞTEFAN

Foto: D. Asaftei

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.