Moartea prin plictiseală

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Moartea prin plictiseală jpeg

„Plictiseala – stare sufletească apăsătoare, uşoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie sau de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie; gol sufletesc, urît, plictis.“ (DEX)

Plictisiţi de rutină, plictisiţi de singurătate, plictisiţi de nepăsare, plictisiţi de lecţii, plictisiţi de viaţă, plictisiţi de moarte...

De mai multe feluri şi de mai multe intensităţi, pasageră sau recurentă, blîndă ori enervantă, apatică sau agitată, plictiseala îmi apare acum drept un subiect la fel de universal precum dragostea şi teama, precum vinul şi bucatele, precum... 

De unde vine? Unde dispare? Cum să ne ferim de ea? Inutil. Este o stare a sufletului pe care mulţi am trăit-o. În modul nostru personal, paroxistic sau lîncezit, acceptînd-o sau, din contră, respingînd-o. Fiecare am putea-o descrie în fel şi chip, iar limba română ne pune la dispoziţie o sumedenie de sinonime spre a o denumi (urît, anosteală, lehamite, zălăzeală, sastisire, stenahorie). Dar ceea ce mi se pare interesant nu este nici taxonomia, nici profilaxia plictiselii, ci, mai degrabă, un anume fel de plictiseală pe care îl percep ca devenind un mod de viaţă periculos.

Esenţa sa este cuprinsă/surprinsă în expresiile „mor de plictiseală“ şi „sînt plictisit de moarte“. Două variante ale aceleiaşi sintagme, care spun ceva despre miezul stării de plictiseală. Şi o spun într-un mod mai sugestiv decît ar face-o o seacă definiţie de dicţionar, dar şi într-un mod mai simplu, mai percutant decît formulările de tip aforistic. Deşi aparent metaforice, aceste două expresii banale şi modeste, ce aparţin limbajului comun, trimit în modul cel mai direct cu putinţă, fără zorzoane şi fără ocolişuri, la asocierea dintre plictiseală şi moarte. Iar aici nu-i loc pentru metaforă. Plictiseala este o stare de moarte a sufletului (fie ea şi tranzitorie, dar nu mai puţin moarte). Ne aflăm într-o stare de a fi fără rost. Băltim. Nu găsim nimic de făcut. Şi nu pentru că dintr-odată tot ceea ce am putea face a dispărut în mod miraculos din jurul nostru. Nicidecum. Pur şi simplu, nimic nu ne mai trezeşte interesul. Nimic din mediu nu mai este suficient de luminos/valoros pentru a ne atrage. Formele îşi pierd contururile, obiectele – culorile, privim în jur şi percepem doar un fond în care totu-i tot şi în consecinţă Nimicul domneşte. Şi astfel nu mai găsim nimic de făcut. În termeni tehnici avem de-a face cu o dez-învestire a lumii exterioare, cu o retragere în propria interioritate, şi ea vidată de sens şi conţinut. Pe bună dreptate afirmăm atunci: „sînt mort de plictiseală“.

Principala cauză a morţii prin plictiseală este, din punctul meu de vedere, un blocaj al creativităţii individului. Şi nu mă refer aici la marea creativitate care dă naştere operelor de artă nepieritoare. Ci la acea creativitate vitală cu care toţi sîntem înzestraţi în mod natural şi pe care, într-un mod mai puţin natural, o pierdem treptat pe traseul către a deveni oameni mari, adulţi. Adulţi plicticoşi, uneori. Este vorba despre acea creativitate spontană care îl împinge pe copil să descopere că poate face absolut orice cu o jucărie, mai puţin s-o folosească conform indicaţiilor producătorului. Şi putem fi uimiţi de cîte întrebuinţări poate avea o roată sau un creion sau un căpăcel... Astfel, universul devine inepuizabil iar copilul – un creator perpetuu. El nu se plictiseşte pentru că trece de la o activitate la alta în mod fluid, păstrîndu-şi curiozitatea nealterată. Această formă a creativităţii se pierde odată cu înaintarea în vîrstă şi, în cazurile fericite, o păstrăm vie într-un singur domeniu al vieţii noastre. De exemplu, atunci cînd gătim. Ori cînd scriem. Iar, în rest, funcţionăm în mod automat, organizat, eficient. Şi limitat.

Dizolvarea treptată a acestui mod de a fi creativ în viaţă este însoţită şi de dobîndirea unui soi de pasivitate în care individul aşteaptă ca ceva din exteriorul său să fie suficient de atrăgător pentru a-l scoate pe el din starea de lîncezeală în care se află. Şi se aşteaptă ca în permanenţă să găsească în exterior cîte ceva nou. „Spune-mi ceva ce nu ştiu“ ar putea fi sloganul în acest caz. Pierderea energiei creative şi instalarea moţăielii placide sînt perfect corelate. Cea de-a doua apare pe terenul lăsat liber de cea dintîi. Iar ambele conduc către plictiseala de moarte – un spaţiu în care nimic nu se (prea) mai mişcă, fiindcă a dispărut cel care creează. Individul s-a transformat pe nesimţite într-o persoană care aşteaptă să-i vină de-a gata lucruri/idei din afară.

A fi plictisit de moarte echivalează, aşadar, cu lipsa îndrăznelii şi a curajului de a încerca combinaţii noi fără teamă (de eşec). Echivalează cu pierderea curiozităţii şi a poftei de viaţă. Şi, nu în ultimul rînd, înseamnă abdicarea de la a fi implicaţi în viaţă. Şi cînd spun „implicat“, chiar mă refer la a pune pasiune în ceea ce facem. Vorba unei studente: „şi atunci cînd ne plictisim, ne putem plictisi cu pasiune“. Apoi găsim altceva de făcut. 

Miruna Ţecheră este psihoterapeut şi lucrează în practica privată.

Foto: V. Eftenie

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.