Mircea Bragea

Dan UNGUREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 207 din 2 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cadrul e o căsuţă în Sasca Română, la gura Cheilor Nerei: gazdele mele sînt un prieten, încă student la Economie, şi bunicii lui. Eu stau în curticică, sub pergola de vie, şi citesc. Ei nu ştiu pe unde-s. În curte intră un bătrînel. Eu mă ridic să îl întîmpin. Nu arată prea grozav. Cizme de cauciuc, da’ vechi. Nişte pantaloni soioşi. O plasă de rafie împletită, care a putrezit la fund şi a fost dreasă prin legare cu sfoară. Păr cărunt, uns sub o fostă pălărie de pădurar slinoasă. O gură fără dinţi, cu buzele supte. O faţă nerasă de patru zile. Ochi vii, roşii, adînciţi în orbite. Mă uit la el. El se uită la mine. Cronos e cel mai mare caricaturist - îmi spune, în loc de salut, văzînd că mă uit la faţa lui brăzdată de muncă, bătrîneţe şi trai rău. Are o privire pătrunzătoare şi dîrză. Mă aşteptam ca la Sasca localnicii să spună mai degrabă "vreme" decît "timp", şi nicidecum să-l desemneze prin metonimii care fac aluzie la fiul lui Ouranos. Devin, de îndată, mult mai alert. Am venit să aduc nişte piersici şi nişte nuci. Intrăm în vorbă, tatonînd terenul, ca nişte oameni care nu se cunosc. Cu ce te ocupi? Predau limba greacă la Facultatea de Litere, zic eu, modest şi prevenitor. Da... "M-am născut, zeiţă cu ochi albaştri, din părinţi barbari, la cimerienii cei virtuoşi, care locuiesc malurile unei mări întunecate, zimţată cu stînci, mereu bătută de furtuni. O, înţelepciune, tu care ai fost zămislită de Zeus după ce s-a plecat în sineşi, care locuieşti în tatăl tău, pe deplin unită cu esenţa lui, energie a lui Zeus, scînteie care aprinzi focul la eroi şi genii, spiritualizează-ne. Rodienii fură bogaţi, dar atenienii avură spiritul, adică bucuria adevărată, veşnică, divina copilărie a spiritului..." Ridic ochii, fiindcă tirada nu-mi spune nimic. E de Renan - "Rugă pe Acropole". Am citit-o de mult şi mi-am tradus-o şi am învăţat-o. Gazda noastră vine să ia piersicile. - M-ai întrebat pe mine (îmi zice) ce-i sterilul de la mina abandonată şi n-am ştiut să-ţi spun. Întreabă-l pe domnul Bragea, că-i aici. Da, zic eu. Ce piatră era aia? Nu ştiu despre care mină e vorba, îmi răspunde potolit domnul Bragea. Aici la Sasca sînt mai multe straturi - dedesubt ar fi gresii, peste care vin marnocalcare de triasic şi peste ele dolomite, toate depozite sedimentare, cu facies detritic, îmi zice dînsul, binevoitor, fără să observe că după facies, hinterland, laramic, depozite cuaternare post-paroxismale, hercinice, porfiroblastice mi s-a rupt filmul. Aşa că-l îndrept spre subiecte mai apropiate nouă, alegerile parlamentare. Şi democraţia asta e o farsă, spune domnul Bragea. Dar alegerile-s un lucru bun, crîcnesc eu. Sigur, sigur, zice domnul Bragea. Ca să nu vorbim de navarhii de la Arginuse. Mă tem că pentru omul de azi bătălia de la Arginuse nu mai evocă prea multe. A fost o bătălie navală cîştigată de atenieni asupra spartanilor. Furtuna i-a împiedicat pe învingători să salveze soldaţii de pe cîteva nave, iar adunarea poporului atenian, automanipulată, i-a condamnat la moarte pe navarhi. A fost cea mai îngrozitoare dovadă a faptului că democraţia se poate oricînd transforma în gloată şi poate acţiona impulsiv. Victoria navală a flotei ateniene a fost pe veci pătată de nedreptatea cruntă săvîrşită democratic, prin vot unanim. Mai discutăm şi de altele, dar băltim în politică. Domnul Bragea îşi aduce aminte versuri: "Istoria parcă ne duce-n burtă /şi parcă a uitat să ne mai nască, / preafericiţii cu privirea scurtă / sorb borşul dogmei ce le plouă-n bască, / făcînd spre lucruri zilnic reverenţe / căci cine ştie ce episcop doarme / în polonic, în coşul pentru zdrenţe, / în ţevile acestor triste arme / unde Nebunul îşi cloceşte crima / şi ne omoară fiindcă ne iubeşte". Haioase versuri, zic eu. Sînt de Mircea Dinescu, zice domnul Bragea. Unde le-aţi citit? Le-am auzit odată de mult la radio, la "Europa liberă", zice el, tăind vorba. Domnul Bragea recită cum vorbeşte, potolit, fără nici un fel de emfază, fără teatralitate. De la o vreme pleacă acasă, rezervat şi demn. Cine e domnul ăsta? îmi întreb eu gazdele, încă zguduit de trecerea abruptă de la Renan la Xenofon, de la geologie la Mircea Dinescu. De unde ştie atîtea? - Are o casă sărmană, fără curent, şi trăieşte singur. Toată viaţa a trăit singur. Mănîncă cartofi, asta are şi el. Uneori îl mai chemăm la masă. Şi de unde a citit atîtea? Nu ştiu. Lumină n-are că n-are curent. Are un radio mic, cu baterii, la care ascultă "Europa liberă". Ascultă noaptea, cînd e întuneric şi nu poate să muncească pe-afară. (În 2003 nu mai asculta nimeni "Europa liberă". Domnul Bragea încă mai asculta, aşa cum ascultase mereu, toată viaţa.) Domnul Bragea se întoarce a doua zi, pe seară, şi ne povesteşte anecdote despre Stalin şi despre echilibrul de puteri în Mediterana în anii ’50, despre Nasser şi Marea Britanie. Se întunecă. Eu şi mai tînărul meu prieten îl petrecem pe întuneric cu o lanternă. Ne oprim. E septembrie, e senin şi se văd stelele, destul de limpede, iar eu îi arăt lui Radu constelaţiile: Carul Mare, Coroana Boreală, Casiopeea, Andromeda, Bootes, Perseu. Care ar fi Carul Mare? întreabă domnul Bragea. Îi arăt. - Merak, Dubhe, Kaffa, Alioth, Mizar, Alcor, Ben et-Nash - spune el. Nu, nu pricep. Hai să zicem că domnul Bragea şi-a format cultura ascultînd "Europa liberă" şi ţinînd minte totul. Dar nu, despre numele stelelor din Ursa Mare nu de la "Europa liberă" auzise. Pentru asta trebuie atlase. Stelei Ben et-Nash i se spune de obicei Alkaid (eu o ştiam sub numele de Alkaid). Ca să ştii că i se mai spune şi Ben et-Nash trebuie să fii astronom. La întoarcere, îmi întreb iarăşi gazda despre atoateştiutorul domn Bragea. Păi, a făcut liceul, cred, douăzeci de ani de puşcărie în minele de aur, şi după aia a lucrat aici, a măsurat nivelul Nerei, pînă s-a pensionat. Pentru ce a făcut puşcărie? O să-ţi spună el dacă o să vrea. A doua zi domnul Bragea veni la masă. Se pare că fusese arestat în timpul uneia dintre vizitele lui Hruşciov în România, şi stătuse mult în minele de aur. Munca era grea şi periculoasă şi murdară, şi nu se mai termina. Mulţi dintre puşcăriaşi erau ţigani, şi începusem să învăţ ţigăneşte de la ei, verificînd de la unul la altul cum se zice una sau alta, fiindcă nu prea voiau să mă înveţe de-adevăratelea. Voiam să evadez din mină, şi îmi pusesem deoparte bucăţi de aur nativ. Cînd nu mai puteam, mă duceam la ascunzătoare şi le priveam, iar asta îmi dădea nădejde. Cînd povestea despre aurul nativ ochii îi scăpărau. Discutasem mult despre comunism şi despre nesupunerea civică - dacă cetăţenii au dreptul să se revolte colectiv ori individual contra unui guvern arbitrar. La plecare, i-am lăsat una din cărţile pe care le adusesem, Crizele republicii, de Hannah Arendt. A primit-o abia după multe insistenţe, oarecum sceptic. Nu-s întotdeauna de acord cu ce zice ea, zice circumspect domnul Bragea, punînd cartea mai încolo. Acuma oricum n-am vreme. O s-o citesc la iarnă, cînd nu mai e de lucru pe afară.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.