Mingea invizibilă

Cristian Tudor POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
Mingea invizibilă jpeg

Făcusem potecă pe mocheta camerei de hotel, de la pat la fereastră și invers. Mă învîrteam ca un babuin sîcîit de vizitatorii grădinii zoologice. În frunte, îmi bătusem un cui – nici Hristos nu l-a avut acolo. Ce să joc, cum să joc, într-un singur tie-break care mă aștepta a doua zi, la 9 dimineața fix? Un tie-break care trebuia să închidă trei ore de luptă crîncenă. Adversarul, un fost profesionist care acum juca în Germania, revenise la Timișoara special pentru acest turneu de categorie +45 ani. Omul știa tenis cu carul, dar nu avea condiția mea fizică, așa că aproape fiecare punct era disputat din greu. Mi-a pus nenumărate scurte – m-am dus la toate, chiar și la cele la care n-aveam nici o șansă. A venit peste mine la plasă, la intimidare – mi-am ținut firea și l-am pasat. Nu forțam lovituri cîștigătoare, trimiteam mai mult pe centru, îl lăsam pe el să conducă jocul. Știam că fiecare minge în plus pe care o trimit dincolo de fileu e în favoarea mea. Am ajuns la 5-2 pentru mine în setul decisiv. Și serveam pentru meci.

Atunci m-a lovit o stare foarte periculoasă, pe care o știu, dar nu m-am mobilizat destul ca s-o blochez. Aceea că, într-un fel sau altul, o să cîștig de la sine, greșește el două-trei mingi și fac ghemul, nu trebuie să mai risc nimic. În plus, pare și mai obosit decît mine…

Am jucat meschin, la așteptare. Deși am avut trei mingi de meci, pînă la urmă mi-am pierdut serviciul. Asta m-a speriat. Am pierdut clar și următoarele două ghemuri: 5-5. A ajuns să mă conducă cu 6-5. Nu știu nici acum ce-am făcut de am egalat la 6. Psihic însă, eram terci.

În vest se întunecă tîrziu, totuși eram la limita întunericului. Trecuse de 9 seara. Mingea se mai vedea, dar m-am dus la arbitru și i-am zis că eu n-o mai văd. Adversarul, Karl, a pretins, normal, că se vede foarte bine ca să jucăm tie-break-ul final – simțea că mă are în mînă. Arbitrul a aruncat o minge în sus, s-a uitat la cer și a oprit meciul – nu știu cît a contat faptul că era român și eu eram CTP.

Pe la 3 dimineața m-am potolit din agitație. M-am așezat pe marginea patului, mi-am luat capul în mîini și am început să analizez – nu meciul, asta o făcusem de zeci de ori, ci pe mine însumi. De ce te zbați? Ce te înfurie, ce te frustrează? Păi, am avut 5-2 și serviciul. Am avut trei mingi de meci și n-am reușit să închid. E nedrept. Cînd mi-au răsunat cuvintele astea în cap, e nedrept, ceva s-a mișcat în creierii mei, ca atunci cînd știu că voi scrie o povestire. De ce e nedrept, domnule CTP? Ia amintește-ți, de cîte ori în atîția ani de cînd joci tenis ai fost condus mai rău de atît, adversarul a avut nu știu cîte mingi de meci și, pînă la urmă, ai cîștigat. Că de-aia ți se spunea Recuperatorul. Asta ți s-a părut drept, just, moral? În ordinea firească a lucrurilor, așa trebuia să fie, nu?

Minute în șir mi-am perindat prin minte situații dificile în meciuri în care totuși am învins, noroace ale mele, ghinioane ale adversarului, mingi care au mușcat tușa sau au ciupit banda în favoarea mea. Și îmi repetam: toate astea ți s-au părut al dracului de drepte, și acum te dai victimă a Dumnezeilor potrivnici? Măgarule.

Așa am reușit să extirp pur și simplu sentimentul nedreptății din mine. În tenis există un echilibru metafizic, fiecare minge își va avea cîndva perechea ei contrară, acum invizibilă, dar prezentă în Univers, ca materia și antimateria, dacă, bineînțeles, trăiești și joci destul ca să faci suma statistică.

Contraria non contradictoria sed complementa sunt. Gîndul ăsta, băgat în tenis din fizică, m a liniștit adînc. Am mai fost capabil să mi spun doar încă un lucru: în tie-break, timpul e scurt. Punctele sînt puține, ai greșit o dată, ai pierdut tot, așa că nu juca decît loviturile pe care le stăpînești și în somn. Care e cea mai bună lovitură a ta? Reverul tăiat. Mîine o să te întorci ca un cal în dîrlogi, o să strîmbi jocul, ca să eviți să dai cu dreapta și să faci cît mai multe slaisuri de rever, indiferent ce joacă „neamțul“. După care am adormit fulgerător.

N-am să închei povestea cu scorul de a doua zi. Spuneți-l dumneavoastră. 

Cristian Tudor Popescu este gazetar și scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.