Cel mai mediatizat caz, cînd vine vorba de pericolele exploatării cu cianuri, atît la noi, cît şi în restul Europei, este Baia Mare. Mai exact, accidentul care a avut loc în anul 2000, cînd, în urma unei defecţiuni la iazul de decantare (lucrare care s-a dovedit a fi fost făcută sub standarde), cianura deversată a afectat mai multe rîuri – Săsar, Lăpuş, Someş, Tisa –, ajungînd în Dunăre şi provocînd un dezastru ecologic de proporţii.

Exploatarea a aparţinut societăţii Aurul SA, un joint venture româno-australian, accidentul avînd loc înainte ca România să fi intrat în Uniunea Europeană.

În prezent, în afara proiectului de la Roşia Montană, România mai are „pe rol“ o exploatare minieră auriferă. Este vorba de mina de la Certej, un proiect al societăţii Deva Gold (o societate în care investitorii majoritari sînt canadienii de la Eldorado Gold). Însă şi aici, lucrurile sînt complicate şi „româneşti“: deşi avizul de mediu a fost dat în urmă cu aproape un an de către Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Timişoara, lucrările nu au putut începe din cauză că ministrul Mediului, Rovana Plumb, a acţionat ARPMT în instanţă, cerînd anularea acelui aviz, pe motiv că ARPMT şi-a depăşit atribuţiile, agenţia susţinînd, la rîndul ei, că toate regulile pentru eliberarea avizului au fost respectate. Tribunalul din Bucureşti urmează să se pronunţe asupra acestui caz în octombrie.

În restul Europei există, de asemenea, mai multe mine de aur: în Spania, Finlanda, Portugalia, Suedia (Germania avînd şi ea două mine, deschise însă doar pentru turism şi pentru hobby), şi Grecia, unde situaţia din peninsula Halkidiki este uşor asemănătoare cu a noastră. Acolo – mai precis în Skouries –, compania canadiană Eldorado Gold a întîmpinat aceleaşi demonstraţii şi temeri ale populaţiei precum Gabriel Resources în România. Unul dintre motivele elene este acela că situl pentru deschiderea minei ar pune la pămînt una dintre cele mai bătrîne păduri ale Greciei.

Proiectul de la Skouries este, deocamdată, pe rol.

(S.G.)

Foto: L. Muntean