Mica noastră dietetică

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Mica noastră dietetică jpeg

Nu-mi amintesc de nici o întîlnire cu Leo în care să nu fi rîs sau măcar să nu fi încercat. Nu-mi amintesc de nici un telefon care să se fi încheiat fără un „ciao“ spus cu bună dispoziţie. Mereu găseam cîte un motiv, fleac, amănunt, pentru care merita să devenim neserioşi.

Aroganţa mea de proaspăt inginer programator, pasionat de cinema, mi-a fost răsplătită la primele noastre întîlniri cu propunerea de a scrie în reviste despre diverse subiecte tari: cultură şi nervi, în general, filme în particular. Primul articol din Dilema veche se cheamă „Memorabile replici despre singurătate“ şi e scris împreună cu prietena mea bună Luiza Vasiliu. Nu e nevoie să îl căutaţi, nu e nimic memorabil acolo. Poate nici în restul articolelor mele, dar presupun că Leo se distra, iar mie îmi creştea stima de sine. E vitală şi în cazul inginerilor.

După ce i-am comunicat nonşalant, la o bere, că nu e nici pe departe cel mai tare autor din revista pe care o citiţi acum, mi-am declarat admiraţia pentru domnul Radu Cosaşu. Leo a luat telefonul (chipurile, afectat de ordinea preferinţelor) şi a fixat o întrevedere cu adevăratul meu erou. A doua zi eram în bucătaria redacţiei vorbind despre fotbal şi rugby cu autorul Supravieţuirilor. Nu erau chiar subiectele favorite ale lui Leo, dar pentru el nu conta.

Talentul lui de a mă face mai degrabă euforic cînd ne contraziceam era imbatabil. De obicei, în astfel de discuţii, se lasă cu nervi, supărări la auzul unor expresii de genul „nu te pricepi“, „nu e genul tău“, „asta e o prostie“, „mai bine nu“, dar Leo ţinea la această libertate de a ne bucura de mici dezacorduri. După ce-a scris Litera din scrisoarea misterioasă a ţinut să precizeze că n-o să-mi placă şi nu e cazul să mă deranjez. Puteam vorbi în continuare despre Marilyn Monroe, fără să ne batem capul cu Borges.

Nu cred să fi întîlnit pe cineva ca el, cu o atenţie atît de specială pentru cele mai insignifiante preferinţe ale prietenilor, dublată de o generozitate pe măsură. Dacă pomeneai de cîteva fotografii care-ţi plac, ţi le făcea cadou imprimate, dacă îţi plăcea vreun film sau o carte, aveai şanse să îţi recomande, ani de zile, alte cărţi şi alte filme asemănătoare, dacă aveai nevoie de cel mai mic ajutor, ţi-l oferea cu naturaleţe, ca pe ceva ce îi era oricum la îndemînă. Odată a adus pe avion prăjituri pentru prieteni.

Mi-e greu să scriu despre Leo criticul de film, artistul, scriitorul. Îmi lipsesc des judecăţile lui tranşante, gusturile lui, felul lui de a găsi nuanţele atunci cînd vedeam lucrurile în alb sau negru. Dar în amintirile mele, Leo e prietenul care s-a ferit mereu de etichete sau cuvinte mari, preferînd mereu simpla prezență. Împreună în sala de cinema, împreună la masă, împreună pe o bancă, fumînd liniştiţi cîte o ţigară (mereu rămînea fără). Alături de Leo. Mi-e dor de el. 

Cristi Luca este critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.