Mica-marea "ţiganiadă"...

Oana CHELARU-MURĂRUŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Stereotipurile negative referitoare la ţigani ocupă de multă vreme sistemul nostru de reprezentări. Că la sfîrşitul veacului al XVIII-lea, I.Budai Deleanu, de pildă, într-o epopee întîrziată şi parodică, face din ţigani un obiect de deriziune (chiar dacă "prin ţigani se înţeleg şi alţii") nu e un fapt lipsit de relevanţă pentru istoria mentalităţilor în spaţiul cultural romînesc. Deşi alegoria care foloseşte "masca ţiganilor" nu este cu nimic mai presus decît măştile animaliere ale fabuliştilor şi deloc măgulitoare, ea este privită cu amuzament şi subînţeleasă îngăduinţă atît de autor, cît şi de cititori. Scenarii similare în care ţiganii sînt transformaţi din principiu în personaje negative prototipice (ca şi evreii) întîlnim şi în "ţiganiadele" de zi cu zi, aşa cum a reieşit din mai multe monitorizări făcute în mass-media în ultimii ani. Dacă în cazul evreilor respingerea era alimentată mai ales de intoleranţa religioasă şi de rivalităţi economice (respingerea "evreului cămătar, comerciant sau cîrciumar"), în ceea ce-i priveşte pe romi, deprecierea etnică se conjugă cu stigmatizarea socială, din pricina îndelungatului statut de robi (secolele XIV-XIX) şi de marginalizaţi, pe care l-au avut aceşti minoritari de-a lungul timpului. Urmele lăsate de prejudecata etnică şi socială asupra limbii române sînt, în ceea ce-i priveşte pe ţigani, consistente. În comparaţie cu multe alte limbi europene, ne surprinde nu atît numărul cuvintelor şi al expresiilor sau imagistica în sine, cît persistenţa şi longevitatea clişeelor utilizate în construirea alterităţii negative. Etnonimul ţigan, provenit în română din greaca bizantină prin intermediar bulgar, se depreciase deja în Evul Mediu din cauze sociale, ajungînd să fie sinonim cu cel de rob, în vreme ce sensul etnic trecuse în plan secund. La acesta se adaugă în timp numeroase sensuri depreciative ce reflectă perpectiva dispreţuitoare a majorităţii faţă de o categorie socio-etnică considerată inferioară. A fi ţigan înseamnă pînă astăzi nu numai "a fi o persoană oacheşă, brunetă", ci şi un etalon moral negativ, adică "a fi o persoană cu apucături rele". Aceleaşi stereotipuri mentale negative referitoare la etnia romă, adînc înrădăcinate în mentalul colectiv prin secole de discriminare şi stigmatizare socială, se regăsesc şi în marea productivitate a derivatelor obţinute de la cuvîntul ţigan, care este, probabil, etnonimul cu cea mai bogată familie lexicală (aproximativ 30 de derivate): ţigănatic - "care seamănă cu un ţigan, brunet, oacheş"; ţigăncos,-oasă - "negru, brunet"; a se ţigăni, ţigăneală - "cerere insistentă, excesivă, ceartă, scandal"; ţigănesc, ţigăneşte - "vulgar, grosolan, josnic"; ţigănie - "periferie a unei localităţi locuite de ţigani; mulţime de ţigani; fel de a fi al ţiganilor"; ţigănoi - "ţigan mare de statură"; ţigănos - "brunet, oacheş; care se tocmeşte mult, insistent, obraznic" ş.a. Să nu uităm că, spre deosebire de etnonimul evreu, care a rămas neatins de conotaţii negative din pricina termenilor depreciativi concurenţi ovrei (în Moldova) şi jidan, ţigan a cumulat în sfera sa semantică numeroase nuanţe peiorative, ceea ce permite utilizarea sa curentă ca epitet injurios (ţiganule, ce eşti!) sau ca termen al unei comparaţii stereotipe (se poartă ca un ţigan). Desigur, total diferită este situaţia autonimului rrom / rom care rămîne, în mod firesc, neatins de conotaţii depreciative şi, prin urmare, se impune în zilele noastre ca un termen oficial şi corect din punct de vedere politic. Este îndeobşte acceptată ideea că rom evocă perioada şederii acestei populaţii în Imperiul Bizantin, derivînd din grecescul romeu, cu înţelesul de "locuitor al Imperiului Roman, mai ales creştinat". Se poate presupune deci că romii au staţionat vreme mai îndelungată în Imperiul Bizantin şi că au îmbrăţişat, odată cu religia, şi modalitatea de autodesemnare a populaţiei majoritare. Ţigan sau rom? Rrom sau rom? Opţiunea lexicală sau grafică este, inevitabil, modelată ideologic şi cultural. Prin urmare, cred că decizia finală nu trebuie să aparţină lingvistului a cărui menire nu este să izgonească cuvintele din Cetate. Dimpotrivă, Cetatea este chemată să redea demnitatea celor marginalizaţi de secole în "ţigănie" (formă autohtonă a ghetoului) şi, o dată cu ea, demnitatea cuvintelor care îi desemnează.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.