Măștile adolescenței

Viviana PANTAZICĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Măștile adolescenței jpeg

„Cine ești?“, mă întîmpină de fiecare dată cînd bat la o nouă ușă. „Viviana“, spun cu timiditate, deși în mintea mea sînt proiectate automat nenumărate cuvinte, imagini și melodii care m-ar putea descrie mai bine decît un simplu nume. Trebuie, totuși, să mă rezum la cîteva date personale, pur informative, cînd mă prezint celorlalți, cu toate că nu de puține ori m‑am gîndit cum ar fi să le răspund: „Sînt un fluture cu polen pe aripi“, „Sînt eleva aia care stă în ultima bancă și vorbește încontinuu“ sau, mai simplu, „Sînt o adolescentă buimacă“.

Oamenii, pe care nu trebuie să-i subestimez niciodată, ar reuși să tragă o concluzie, chiar și după ce m-ar auzi vorbindu-le doar în astfel de metafore: „Aham, e poetă!“. „O știi?“, „N-o știu…“ De fapt, pot fi și poetă, dar cu siguranță una patetică, pentru că, în general, scriu poezii pe care le recitesc de sute de ori, pînă le memorez și ajung să mă îngrețoșeze. Sînt un om amabil și liniștit, care nu ar vrea să fie nici amabil, nici liniștit – pentru că așa sînt, în definitiv, toți oamenii. Mi-ar plăcea să fiu interesantă, ba chiar ciudată, să am o personalitate care să fascineze și să intrige lumea, să ies din tiparul adolescentelor de azi. Ați mai auzit dorința aceasta de nonconformism la cineva? Mda, la toate adolescentele, nu…?

Oricît aș încerca să mă ascund este ușor sesizabil de ce mă confund cu toate fetele de vîrsta mea: arătăm asemănător, ne îmbrăcăm la fel și purtăm în noi aceleași visuri pe care ne e teamă să le rostim cu voce tare, așa că le notăm în jurnale. Aș minți cu nerușinare dacă aș spune că nu-mi place să mă machiez, adoptînd stilurile care sînt în vogă. Dis-de-dimineață, apuc o pensulă, o agit de cîteva ori deasupra culorii alese dintre fardurile mele prăfoase și încep să mă joc – să‑mi creez un chip drăguț pe care doresc să-l port în acea zi. La fel ca hainele, machiajul are pentru mine rolul unui scut protector care-mi ascunde sinele de intemperiile cotidiene, fie că vorbim de cele concrete, fie de cele metaforice, precum un val inopinat de tristețe. Știți ce mă încurajează să-mi înghit lacrimile și să caut o soluție atunci cînd întîmpin o problemă? Frica de a-mi distruge machiajul. Deși e vorba, practic, doar de evitarea tragediei iscate de scurgerea mascarei, eu găsesc în acest obicei o întreagă filosofie de viață (sau de adolescență).

„Poți fi oricine îți dorești! Puterea stă în tine!“, aud adesea pe Facebook prin prisma citatelor motivaționale postate de prietenii mei virtuali. Acest „împrumut de identități“ este o teorie testată de mine, funcționează doar dacă ești un actor foarte bun, iar falsitatea… îți vine natural. Eu, una, spre propriul dezavantaj, nu pot fi ceea ce mi-ar plăcea să fiu, dar nu sînt. Identitatea mea și elementele care o constituie sînt, cumva, într-atît de pregnante încît nu le pot acoperi cu alte măști ale sinelui (în afară de machiaj, desigur). Totuși, nu mă simt deloc conectată cu ele. Pare că sînt într-o permanentă căutare a identității, o probare de măști, pentru a o găsi pe cea sub care să mă simt cel mai confortabil.

Zi de zi, mă reinventez. Cred că adevărata mea identitate e cuprinsă de lucrurile care rămîn neschimbate la mine, care-i fac pe ceilalți să mă recunoască dincolo de rolurile pe care le joc, mereu altele. Identitatea mea e acel ceva care-mi unește eul de ieri cu eul de mîine, făcîndu-l pe cel care-mi deschide sfios ușa să renunțe la a mă întreba cine (mai) sînt.

Viviana Pantezică este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Ion C. Brătianu“ din Pitești și a fost finalistă la concursul național de eseuri pentru liceeni organizat de Dilema veche în 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.