Ani de-a rîndul, după Revoluție, am observat cum, sub sintagma „mîndria de a fi român“, se țes scenarii menite să pună un voal de ceață peste rațiunea multora dintre noi. Încă de la începutul anilor ’90, dorința de libertate și apartenență la acea lume occidentală la care tînjeam în vremea comunismului ne-a fost mutilată într-un naționalism tricotat la repezeală, dar eficient, sub celebra formulă „Nu ne vindem țara“. Pe fondul nesiguranței și debusolării ni s-a inoculat, în permanență, ideea că „străinii“, adică vesticii, ne vor răul. Chiar și azi, cînd sîntem țară membră a Uniunii Europene (cu toate beneficiile aferente), nesiguranța și complexele de inferioritate nu ne-au părăsit. Și cum să ne dezbărăm cînd încontinuu ni se picura otrava mîndriei în urechi, inoculîndu-ni-se cît sîntem noi de buni și cît de răi sunt străinii?

Bunăoară, recent, Clotilde Armand a publicat în Financial Times un articol intitulat „Europa de Est dă Vestului mai mult decît primește“, în care, comentînd alocările bugetului Uniunii Europene pe următorii ani, vorbește despre exodul spre Vest al tinerilor estici „a căror educaţie a fost plătită de contribuabilii din ţările lor natale“. Cu alte cuvinte, Vestul ne e dator, pentru că le trimitem oameni educați pe banii noștri. Ideea că statul român e vitregit de exodul tinerilor școliți pe banii contribuabililor nu e nouă. Anul trecut, fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, își exprima și el regretul că „statul român investește foarte mult în studenți, dar după aceea marea lor parte se duc…“, venind chiar cu ideea că poate ar fi „corect“ ca, după facultate, studenții să lucreze în România un „număr de ani“.

Corect ar fi ca statul român să le asigure acestor tineri o societate în care să vrea să rămână. Potrivit unui Barometru Europa FM, realizat anul trecut de IMAS, „principalele motive care îi determină pe tinerii din România să plece din ţară sînt neîncrederea în autorităţi şi corupţia“. Cu toate astea, mai mult de jumătate dintre respondenți, 61,2%, au declarat că i-ar sfătui pe tinerii care vor să plece să nu o facă, ci să rămînă mai bine în țară.

De altfel, și Clotilde Armand, într-un interviu pentru Adevărul din 2016, considera că „dorința“ românilor de a pleca din țară e „un fel de obsesie colectivă care nu are neapărat mult sens. Din orgoliu, unii nu se mai întorc în România, deşi aici ar fi avut o viață mai bună, mă refer mai ales la cei foarte calificaţi“.

Tot recent, dar pe alt palier, am ascultat mini-discursul Irinei Rimes, artista desemnată de Ministerul Culturii ambasadoare a Zilei Brâncuși, aleasă pentru a fi o „punte“ între tineri și fenomenul cultural.

A vorbit, patetic, despre „valorile“ românilor, pe care vesticii nu le (mai) au. Despre cum cîntăm noi colinde despre mamă, Iisus și țară. Iar ei, nu. Bineînțeles, veșnicul intraductibil cuvînt „dor“. Și, bomboana de pe colivă: „Dacă străinii ne pot lua Roșia Montana, petrolul, aurul, bogățiile terestre, lemnul, pădurile, cultura nu ne-o poate lua nimeni“. Cu alte cuvinte, să fim mîndri că sîntem români culturali!

Ce se întîmplă totuși cînd această mîndrie de a fi român devine o armă în discursul mass-media și al politicienilor?

Unul dintre cele mai ambițioase proiecte jurnalistice pe care le-am întîlnit, „Promotorii discursului anti-Occident în România și Bulgaria“, o monitorizare realizată de Asociația Linx (un proiect al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație), construiește, pas cu pas, dimensiunea acestui tip de discurs. Potrivit monitorizării, dacă anul trecut, în campania pentru alegerile europarlamentare, PSD-ul a avut cel mai vehement discurs antieuropean (occidentalii ne trimit pești contaminați cu metale grele ca să ne omoare copiii, nu ne dau voie să avem o industrie piscicolă sănătoasă, ne tratează ca pe cetățeni de mîna a doua, ca pe o colonie etc.), în luna ianuarie s-a înregistrat un număr record de subiecte anti-Occident: 2.200. „Corupția reală este în Vest, ei sînt de vină, nu noi – pare a fi motto-ul unor editorialiști care descriu UE și SUA ca surse ale răului și ale corupției“ – este una dintre concluziile articolului care consemnează nu doar luări de poziție ale politicienilor, dar și articole din mass-media românească – „Cine ne asuprește mai rău, UE sau SUA“ (Jurnalul), „Sănătatea românilor la cheremul nemților“ (România liberă), „UE acuză Estul de corupție, ca să-și ascundă propria corupție“ (Maria Grapini, citată de Sputnik) sînt doar cîteva exemple.

Demonizarea Vestului, făcută în termeni naționaliști, atît de la tribuna politică, cît și prin portavocea mass-media, nu ne-a adus și nu ne va aduce nimic bun, iar „mîndria de a fi român“ nu e altceva decît un măr otrăvit pe care românii îl înghit în lipsa altui resort de a se simți bine cu ei înșiși.

Foto: wikimedia commons