De ce nu aţi ales pentru foto-albumul de anul trecut, Bumbata, o editură, aşa cum aţi făcut cu albumul de fotografie şi reportaj realizat împreună cu Elena Stancu, Cuba continuă, apărut la Editura ART în 2012?

Am încercat la două edituri, dar nu s-au avîntat să tipărească albume cu imagini din închisoare, aşa că Editura Punctum, înfiinţată de pe vremea revistei Punctum, mi-a fost de folos.

Cum a decurs procesul de editare şi print la cerere/pay per print?

Nu a fost print la cerere, jumătate din suma necesară pentru tipar a fost strînsă prin crowdfunding pe www.crestemidei.ro. Am avut vreo 80 de susţinători care au plătit în avans pentru carte şi au cumpărat printuri în ediţie limitată.

Care au fost avantajele şi neajunsurile?

Aş fi vrut să strîng toţi banii prin crowdfunding, dar cei de la platformă mi-au impus o limită. Nu se aşteptau să strîng banii (cum s-a întîmplat) în şase zile. Am încercat să cresc limita, dar, după prima săptămînă, efervescenţa s-a pierdut. Din punctul meu de vedere, crowdfunding-ul are avantaje pentru ambele părţi: dacă produsul e interesant, susţinătorul îl cumpără mai ieftin, înainte de a fi gata, iar „vînzătorul“ îşi dă seama dacă ce face el are căutare şi obţine banii necesari pentru producţie. Eu am fost flatat de rapiditatea cu care am strîns banii de care aveam nevoie.

Acum trimiteţi fotografii prin poştă pentru a susţine proiectul www.teleleu.eu, iniţiat tot împreună cu Elena Stancu; este o idee originală?

Ideea de a trimite vederi din călătoriile Teleleu mi-a venit cînd i-am trimis unui prieten o fotografie de la 2 Mai pe care am printat-o chiar acolo şi am pus-o la poştă. S-a bucurat foarte mult cînd a găsit-o în cutia poştală şi mi-am dat seama că oamenii ar aprecia vederile trimise chiar din locul în care au fost făcute.

Cîţi „abonaţi“ aveţi? E profitabil?

Cînd m-am mutat într-un camper şi am plecat teleleu cu Elena (pe 15 noiembrie 2013), ne-am gîndit la cîteva soluţii pentru a ne finanţa poveştile pe care le publicăm pe site-ul nostru, www.teleleu.eu. Pe lîngă bursele de jurnalism pe care le-am cîştigat anul trecut, abonamentele la vederi au fost o sursă de venit pentru noi. Trimit, o dată la două săptămîni, cîte o carte poştală din locurile în care călătorim. Vederile sînt fotografii din jurnalul meu vizual. Dimensiunea unei vederi este de 10x15 cm; este semnată de mine şi trimisă în plic cu Poşta Română, din zona în care a fost făcută (pe cît posibil). Acum avem în jur de 50 de abonamente, care nu înseamnă o avere, dar ne acoperă totuşi motorina şi o parte din mîncare. Ne-am redus cheltuielile de cînd locuim în autorulotă, aşa că banii din abonamentele la vederi chiar ne ajută.

Ce alte idei de „do-it-yourself“ pentru a-ţi susţine proiectele mai aveţi?

Nu am momentan nici o altă idee, dar cred că viitorul este al proiectelor independente, care trăiesc direct din susţinerea publicului. Pînă la urmă, publicul este cel care evaluează corect calitatea unui produs, nu un publisher sau o companie.

Ce mai vreţi să faceţi pe www.teleleu.eu, în 2015?

O să continuăm şi în anii următori să trăim teleleu, deşi viaţa pe drum poate fi uneori dificilă. Dar în 2014 am făcut mai multe materiale decît în ultimii ani petrecuţi în Bucureşti şi asta ne face fericiţi. Nu ne permitem să ţinem o casă şi, în acelaşi timp, să călătorim, aşa că momentan viaţa în autorulotă este singura soluţie pentru noi.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Cosmin Bumbuţ