Moromeții 2, regizat de Stere Gulea, a avut premiera de curînd. Au trecut mai bine de 30 de ani de cînd îl lansa pe primul. Filmul de acum continuă povestea familiei lui Ilie Moromete din romanul cu același titlu al lui Marin Preda și-l are în prim-plan pe mezinul Niculae. Peste lumea pe care o cunoșteau, în care cel mai important lucru era să ai pămînt pe care să-l muncești, trecuse un război. Toată ordinea vieții lor se schimbă odată cu venirea noului regim, care propovăduiește egalitatea. Se șterg diferențele într-un mod forțat și violent, iar albul devine negru și invers. Moromeții 1 a devenit în timp un film cult. I-am întrebat pe regizor, pe directorul de imagine și pe producător ce așteptări au pentru filmul de acum. Și cît de greu e să concurezi cu ce a însemnat Moromeții 1. 

● Stere GULEA, regizor

Mi-aș dori ca Moromeții 2 să facă corp comun cu primul. Să fie un destin al unei lumi, al unei familii de țărani, așa cum erau ei și care nu mai e. Asta aș vrea să fie. Filmul meu precedent se termina cu o întrebare. Timp de 30 de ani de la realizarea filmului, m-am gîndit dacă trebuie să răspund la acea întrebare din finalul filmului și să fac continuarea poveștii familiei lui Moromete. Am avut momente cînd am fost tentat să încerc. Am fost însă asaltat de multiple îndoieli, și am tot amînat. Pînă la urmă, am descoperit perioada imediat de după război. Diferită de tot ce învățasem eu la școală. Tot ce era istoria comunismului, actul de la 23 august. Am revizitat o perioadă despre care știam că știu, sînt născut în 1943. Eram copil, dar anumite lucruri îmi reveneau în amintire. Viața pe care o cunoscusem în satul din care sînt eu se amesteca cu întîmplările din Preda. Așa că a început să capete altă structură realitatea și a început să mă intereseze acest moment în care nu știi ce se întîmplă și ce urmează.

Am încercat să nu fie o diferență stilistică frapantă față de primul film Moromeții. Aș zice că Moromeții 2 e mai dinamic decît primul. Distanța acțiunii e de opt ani, așa că am zis că e vorba mai degrabă despre o continuitate decît despre o ruptură. Eu așa l-am gîndit. Sigur că am schimbat toată distribuția. Inevitabil, m-am despărțit de Moromeții 1 în mintea asta.

Cred că realitatea istorică și-a făcut mai mult loc în Moromeții 2. Eu, ca autor, mă simt mai implicat aici. Poate gînduri de-ale mele, un fel de a vedea lucrurile sînt mai prezente aici. Căci atunci, cînd l-am făcut pe primul, nici nu se putea. Era o prostie să intri acolo. Aici am avut mai multă libertate să intervin. Că e bine sau e rău, asta n-am de unde să știu. Asta am simțit.

● Vivi DRĂGAN Vasile, director de imagine

A fost o întîmplare să fac imaginea la Moromeții 1, altcineva trebuia să filmeze atunci. Un alt coleg, care și începuse pregătirea cu Stere Gulea. Doar că, pentru ca să vedeți în ce lume trăiam, i-au ieșit actele și urma să plece cu soția și cu alți prieteni într-o excursie în Spania, cu mașina, după ce așteptaseră vreo doi ani de zile.

Ca să faci Moromeții pe vremea aia ca operator era un lucru minunat. Dar, pentru că timpurile erau cum erau, omul a trebuit să renunțe la film pentru că nu se știa cînd și dacă va mai avea ocazia să meargă în acea excursie cu mașina. Așa că el a plecat și a rămas să filmez eu prima parte a filmului, iar el să o filmeze pe a doua, cînd se întorcea.

După aceea am început să discut cu Stere, inclusiv despre actrița din rolul Catrinei. Și i-am spus că mi se pare mai potrivită Luminița Gheorghiu, și el a fost de acord. A venit la probe și în trei zile s a schimbat distribuția.

Filmul Moromeții 1 a fost filmat ca un film în două părți atunci. Dura 2 ore și 20 de minute și s-a difuzat întotdeauna legat.

Între timp, colegul operator care trebuia să filmeze s-a întors. Și am fost într-o situație foarte delicată, că Stere n-a mai vrut să mă schimbe și să preia el ce mai rămăsese de filmat.

În primul Moromeții, în 75% din cadre, camera nu se mișcă. Cam cu un singur obiectiv e făcut tot filmul. Camera e întotdeauna mai jos. Tehnic vorbind, cu rezultat estetic, m-am implicat și am făcut ce am făcut ca să ajut ce gîndise regizorul. Directorul studioului și Stere m-au rugat să rămîn mai departe și am rămas. Așa că a fost o mare baftă că am ajuns să filmez eu Moromeții.

Atunci nu mă gîndeam că va deveni un film cult. Aveam tot felul de alte probleme. Cu Mihai Dulea, vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, și cu directorul Cinematografiei din acei ani. În timpul filmărilor au luat ce filmaserăm noi din camera de montaj și s-au uitat „noaptea, ca hoții“, ca să folosesc o expresie contemporană. Și am fost chemați la București. Ne-am dus cu un microbuz, aveam sentimentul că sîntem duși ca la Miliție, că era grav, din moment ce ni se zisese: „Opriți filmările și veniți la București“. Și m-am dus cu Stere și cred că am tăcut tot drumul. Întrebările au fost astea: „De ce umblă Moromete în picioarele goale? Ce o să zică Europa? De ce dorm pe prispă? De ce n-au plapumă pe ei?“

Unul dintre lucrurile care m-au durut cel mai tare a fost că au decis să scoată începutul filmului. A mai trebuit scoasă o scenă în care Moromete aude, în pădure, jurămîntul legionar și vedeam și noi scena de departe. Și a mai fost scena cu cimitirul de animale, cel mai spectaculos cadru pe care l-am filmat eu în viața mea, în care Moromete bîntuia, spre finalul filmului, prin pădure, și ajunge la cimitirul de animale, unde un cal muribund e înconjurat de niște cîini lupi, care așteaptă să moară. Era un cadru cutremurător. Au zis că nu putem folosi în nici un caz acel cadru.

După ’90, filmul s-a dat la televizor des, poate prea des.

Eu sper ca publicul să accepte acum și versiunea acestui Moromeții 2. Filmul e un mare curaj, în primul rînd pentru regizorul Stere Gulea, apoi pentru producători, Tudor Giurgiu și Oana Giurgiu. Căci să concurezi cu Moromeții 1 și cu Rebengiuc e complicat.

● Tudor GIURGIU, producător

Pariul continuării unui film cult e unul singur: acela de a face un film valabil, care să nu pălească prin comparație cu precedentul. Mi-am dorit să produc Moromeții 2 pentru că mi s-a părut o ocazie unică. Și, fără falsă modestie, cred că am reușit. Rar te întîlnești în viață cu această oportunitate de a revizita un film deja clasic al cinema-ului românesc și de a face un sequel, cum ar veni. M-am simțit onorat că regizorul Stere Gulea și operatorul Vivi Drăgan Vasile, foștii mei profesori de la facultate, au venit la noi cu această propunere și știu că asta s-a întîmplat datorită pasiunii noastre pentru film, respectului pe care îl avem pentru echipa de creatori și faptului că sîntem bătăioși, că ne aruncăm în luptă cînd vine vorba de filme grele, de epocă sau cu multe personaje și locații. Sînt tare mîndru de echipa noastră de la Libra Film și cred că fără ei nu reușeam să ducem la bun sfîrșit această aventură.

N-a fost o producție ușoară. În primul rînd, am avut bani puțini. Față de amploarea producției și exigențele creatorilor. Am reușit cumva-cumva să o scoatem la capăt, dar am fost mai mereu la limită cu bugetul sau am riscat enorm în condițiile în care finanțarea filmului nu era încă închisă. Cred, apoi, că o altă mare provocare a fost, pentru regizor în primul rînd, schimbarea totală a distribuției. De la panica inițială, survenită post-discuția cu domnul Rebengiuc, am trecut prin multe faze și momente, dar sînt convins că acest restart cu o garnitură foarte diferită de actori a însemnat și o provocare creativă extraordinară. Așa s-a născut un film care, da, seamănă mult cu primul, dar stă și foarte bine pe picioarele lui.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: Vlad Cioplea, la filmările Moromeții 2