Lux la masculin

Alexander MARGUIER
Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Lux la masculin jpeg

Bărbieritul. Se poate ușor citi și pe fața bărbaților că sînt mereu cu cîțiva pași în urma femeilor pe scara evoluției. Mai ales dimineața, înainte să meargă în baie. Seara, la culcare, arată ca oamenii, și pînă dimineața aduc mai mult a cimpanzei. Ce hotărîre arbitrară a naturii, să le lase bărbaților barba și să le ia părul de pe frunte! Sau poate doar un atavism, căruia merită să i te împotrivești în fiecare dimineață prin cel dintîi act civilizator al zilei. Care merită oficiat fără grabă și cu tot instrumentarul cuvenit: lamă, spumă și pămătuf. Aparatul de ras electric se exclude de la bun început, deoarece bîzîitul lui nervos nu își are locul într-un act ritual. Pînă și moartea, în cele din urmă, preferă coasa și nu combina de treierat.

Cel mai stilat mod de îndepărtare a surplusului de păr rămîne bărbieritul clasic, cu briciul. Fiind totuși vorba de o artă care se învață cu mari și sîngeroase sacrificii, pe cale de dispariție în rîndul națiunilor industrializate, prea puțin dispuse să riște. Între timp briciul a ajuns să-i sperie pînă și pe frizeri, tot mai puțini avînd curajul să se încumete să îl mai folosească, pentru că oricum la școala de meserii nici nu se mai pomenește de el. Cu toate astea, briciul rămîne cea mai blîndă și mai temeinică formă de îndepărtare a părului nedorit, dintr-o mișcare măiastră putînd reteza ceea ce mult lăudatele aparate Gillette sau Wilkinson reușesc doar cu patru lame aliniate strîns, după ce un dispozitiv de avangardă a lăsat în urma sa o substanță chimică pentru o alunecare mai bună. Un sistem prevăzut, în cel mai nedemn mod, cu nenumărate elemente de protecție, astfel încît să se poată bărbieri din mers și bețivii.

Briciul este nu numai expresia unui anume savoir-faire, ci mai mult, o profesiune de credință arhaică, o frondă la adresa unei societăți a obiectelor de unică folosință. Fabricantul Dovo, din Solingen, vinde versiunea simplă, cu gravură și mîner din lemn negru de abanos, cu 90 de euro. Modelul de 460 de euro, cu mîner din fildeș de mamut vechi de 40.000 de ani, poate secționa și arterele, în cel mai demn mod, dar atenție, după utilizare lama trebuie clătită cu apă curată și apoi uscată temeinic!

O ustensilă inofensivă și acceptabilă de bărbierit este chiar aparatul în care se fixează lame de ras. Gillettiștilor și ­Wilkinsonienilor le-au rămas în general necunoscute aceste aparate, cum sînt cele fabricate, spre exemplu, de firma Merkur din Solingen, în aceeași formă, din 1931. Sună teribil de nostalgic, dar ele se pot curăța perfect și nu se blochează la fel de repede cu fire de păr ca acele invenții moderne și foarte scumpe. Zece lame de ras produse de firma japoneză Feather – considerate un adevărat etalon de calitate – costă numai cinci euro, mai puțin decît trei seturi moderne la supermarket.

Supermarket-urile și drogheriile nu sînt cîtuși de puțin cele mai bune locuri din care se pot cumpăra ustensile pentru bărbierit, deși există o ofertă generoasă inclusiv de tuburi cu spumă de ras și, așa cum se întîmplă de obicei, noutatea atrage. Dar spuma aceea prezintă două neajunsuri decisive: e rece și e uscată. Cum barba trebuie înmuiată înainte de bărbierit, adică să fie umedă și caldă, se recomandă folosirea spumei pregătite din săpun de ras cu conținut ridicat de grăsime, spre exemplu, de la Trumper, firmă londoneză de tradiție, folosind pămătuful și vasul cu apă la temperatura potrivită. Se poate folosi și crema de ras specială, pusă direct pe pămătuf. Cunoscătorii apreciază Musgo Real, produsă de douăzeci de ani în Portugalia, circa zece euro tubul, cu o combinație unică de multă lanolină, ulei de cocos și glicerină. Astfel, firele de păr sînt foarte bine pregătite pentru bărbierit, lama alunecă practic fără să întîmpine rezistență și nu se blochează. În același timp, pielea beneficiază de multă îngrijire, încît nu mai are nevoie de alte tratamente.

Din acest motiv, merită să faceți încă un pas spre bărbieritul perfect și să investiți într-un pămătuf de cea mai bună calitate, fiind de altfel și un obiect care stîrnește mult imaginația cînd vine vorba despre pedanteria masculină. Firele de păr din barbă au oricum o constituție rebelă, iar pămătuful nu trebuie în nici un caz să fie la fel. Este foarte posibil ca un pămătuf din păr de mistreț să pună bine în mișcare sîngele, dar adevăratul răsfăț vine de la pămătuful din păr de bursuc. Și spuma iese mai cremoasă, deoarece firele de păr de bursuc au vîrful foarte fin. Pămătuful de paradă costă 300 de euro și este din păr de bursuc cu vîrfuri argintii, are mînerul din os, fiind fabricat de Plisson, manufactură franceză ale cărei produse erau folosite și de Napoleon. Părul din acest pămătuf provine de pe spatele bursucului și poate fi recunoscut după licărul argintiu din vîrf urmat mai jos de o zonă aproape neagră. O asemenea capodoperă poate fi folosită cel puțin zece ani, cu condiția să fie bine întreținută, mai exact clătită cu atenție și atîrnată cu capul în jos într-un dispozitiv special, pentru ca restul apei să se scurgă ușor.

În final, umanizarea matinală mai are nevoie de un singur accesoriu, mai degrabă ieftin, adică numai cinci euro, şi în acelaşi timp simpatic: piatra de alaun, un cristal natural, care ajută la oprirea sîngerării. (www.dovo.de, www.trumpers.com, www.nassrasur.com, www.rasageplisson.com/Rasierpinsel)

Peria de cap. O buclă primită în dar era „unul dintre cele mai încîntătoare jocuri ale iubirii“, spunea odată Flaubert, ceea ce astăzi poate părea o simplă exagerare. Dar energia cu care industria cosmetică face reclamă produselor pentru îngrijirea părului arată limpede că puterea lui de atracție nu și-a pierdut deloc farmecul erotic. Doar că e preferabil să rămînă la locul lui, adică pe cap, și perfect îngrijit. Și aici intră în scenă peria, care, în epoca apei curente, a șampoanelor antimătreață și a balsamurilor, mai este folosită, din păcate, doar pentru coafat. Periatul menține curățenia părului și sănătatea epidermei, conferind o strălucire naturală prin întinderea grăsimii secretate de glandele sebacee pînă la vîrful firelor de păr.

Doar produsele veritabile, de calitate, își fac treaba cum se cuvine, iar cunoscătorii vor căuta periile din fire de păr natural, spre exemplu de porc domestic și mistreț, primele fiind mai moi, datorită unei vieți mai ușoare. Firma Kent din Marea Britanie, specializată în arta fabricării periilor încă din 1777, apelează prin tradiție la firele de porc domestic numite chungking, considerate extrem de durabile. La un preț de peste 200 de euro, periile trebuie să fie durabile și lucrate manual: cum regula pretinde ca firele să aibă lungimi diferite pentru a putea pătrunde în profunzimea șuvițelor de păr, este nevoie de multă măiestrie și rigoare.

Procesul de fabricare durează în medie 540 de ore pînă cînd o perie Kent autentică poate ieși din manufactura situată în Hemel Hempstead, în care este inclusă cu generozitate și durata de uscare a lemnului. Capodoperele păroase sînt livrate în cutii elegante, amintind mai degrabă de casetele de bijuterii. În schimb, trebuie să acceptăm că „the world’s finest brushmaker“, cum se prezintă Kent lipsit de modestie, are o conduită în afaceri ușor blazată. Dar trebuie să nu uităm că atelierele Kent i-au furnizat periuțe de dinți și regelui William al IV-lea. (www.kentbuersten.de)

(din volumul Lux Lexicon,
traducere de Mihai Moroiu,
Baroque Books & Arts, 2014)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.