Luna şi doi bani jumate

Mihai ZAMFIR
Publicat în Dilema Veche nr. 284 din 24 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu 40 de ani, americanii puneau piciorul pe Lună, cîştigînd un pariu cu miză planetară. În urmă cu 20 de ani, în Estul Europei se prăbuşea comunismul. Nu e de mirare că în România anului 1969, aselenizarea americană a fost văzută nu atît ca o victorie a Statelor Unite, cît mai ales ca o înfrîngere a Uniunii Sovietice: de aceea, timp de mai multe săptămîni, în marea lor majoritate românii au fost fericiţi. Şi cum vizita preşedintelui Nixon la Bucureşti urma peste cîteva zile, românii începuseră să viseze treji " să viseze că sovieticii vor pierde în cele din urmă disputa cu Statele Unite, că ţara noastră va fi din nou liberă etc. Visuri, fireşte... Numai că visurile nu sînt inutile şi inocente din moment ce le este scris să se împlinească întocmai, fie şi după treizeci de ani. Primul contact direct al omului cu luna ar fi trebuit să semnifice o victorie a omenirii în ansamblul ei: n-a fost nici pe departe aşa! Aselenizarea a luat rapid turnură politică. Iar cei care i-au dat asemenea coloratură n-au fost (cum era normal) occidentalii, ci tocmai comuniştii, într-un efort disperat de a conjura pierderea gravă de prestigiu a sistemului lor economico-social. Deja ruşii nu mai aveau destui bani şi destulă ştiinţă ca să ajungă pe Lună. Oricum, în îndepărtata lună iulie a lui 1969, reacţiile oficiale ale diferitelor ţări comuniste la evenimentul aselenizării au prezentat un evantai pitoresc, dar care ne arăta ce forme paranoice poate lua o ideologie aflată deja în vizibilă pierdere de viteză; spectaculoasa realizare tehnică a americanilor indica faptul că balanţa globală a puterii (economice, militare, tehnice, simbolice) începuse deja să se încline, aproape imperceptibil, de partea Democraţiei. Reacţia oficială a ţărilor comuniste a arătat exact gradul de teroare, existent în fiecare dintre ele. China lui Mao, aflată în plină "revoluţie culturală", adică într-un proces avansat de auto-distrugere, nici măcar n-a menţionat evenimentul: pentru ea, performanţa americană pur şi simplu nu avusese loc. Cei mai fideli aliaţi ai lui Mao, albanezii, nord-coreenii şi nord-vietnamezii, au procedat la fel ("Care aselenizare? Nu s-a întîmplat nimic!"). Mult mai comică a fost în schimb reacţia Moscovei. Cu doar cîteva zile înainte ca americanii să atingă Luna, sovieticii au lansat şi ei în spaţiu un fel de rachetă-sondă care, bineînţeles, nu servea la nimic şi despre care nimeni nu ştie dacă a ajuns undeva sau s-a pierdut în spaţiu. N-are importanţă, unicul ei scop fusese acela de a fi concomitentă cu aselenizarea americană. Aşa că, în ziua de iulie (fatală pentru ei), politrucii de la TASS, de la agenţia oficială sovietică, au executat o echilibristică retorică dintre cele mai neaşteptate. Au anunţat adică sosirea americanilor pe Lună, dar printre rînduri, ca un fapt divers şi accidental: pe primul loc se afla anunţul lansării sondei sovietice, nouă victorie a celei mai avansate ştiinţe din lume. Logoreea intenţionat-confuză a comunicatului TASS reuşea să fie atît de confuză, încît un ascultător neprevenit putea crede că cele două lansări, din Statele Unite şi din Uniunea Sovietică, fuseseră coordonate şi că americanii au ajuns pe lună oarecum întîmplător, ca un fel de supliment ocazional al reuşitei lansări sovietice. Cu excepţia României, celelalte ţări socialiste au preluat parţial opereta sovietică, dar în ton infinit mai discret şi fără să atingă ridicolul comunicatului moscovit. S-au înregistrat în acele zile destule scrîşnete din dinţi, de la Berlin-Est la Budapesta, de la Varşovia la Sofia. Spectacolul oferit atunci de lagărul socialist arăta un singur lucru: conducătorii lui nu erau în nici un fel pregătiţi să-şi accepte înfrîngerea în confruntarea la scenă deschisă cu democraţiile occidentale liberale. În România, redevenită pentru o zi ţară normală, oamenii au asistat cu sufletul la gură la transmisia directă a debarcării americane, memorabilă emisiune realizată atunci de Andrei Bacalu. Să nu credem însă că n-au existat voci uşor discordante chiar şi la noi: cu toate că directiva venită de sus trebuia aplicată cu sfinţenie, iar ea era cea a bucuriei şi a admiraţiei faţă de cucerirea Lunii, unii nostalgici ai realismului socialist şi ai exemplului sovietic au găsit modalităţi subtile de "disidenţă". Astfel, pe un fost secretar al Uniunii Scriitorilor îl întrista faptul că oamenii au pus piciorul pe Lună: de acum încolo, plîngea el, nu vom mai putea privi cu aceeaşi romantică inocenţă spre astrul nopţii. Ca să vezi! Mi-e teamă însă că nu substratul eminescian glăsuia în aceste regrete, ci mai degrabă iritarea că americanii le-o luaseră înainte. Cînd, cu un deceniu în urmă, pe orbită fusese lansat primul satelit artificial, iar apoi Gagarin efectuase rotaţia lui extraterestră, acelaşi scriitor român plînsese de entuziasm. De unde se vede că politica se infiltrase în cele mai adînci cute ale sufletelor. N-are importanţă: de patruzeci de ani încoace, Luna ne priveşte cu aceeaşi indiferenţă, dispoziţiile sale pentru stîrnirea romantismului au rămas intacte, în ciuda celor cîteva insignifiante urme umane lăsate pe suprafaţa ei. Universul posedă alte criterii şi alte unităţi de măsură, care îl ajută să privească superior şi detaşat la bizara noastră agitaţie sublunară.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.