Lumea cu susul în jos

Lucica MARDALE
Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Decrețeii: cinci bătălii politice cîștigate și cinci pierdute jpeg

Sînt în Geneva deja de două săptămîni, dar, după vacanţa de Crăciun, întoarsă aici, în confortul şi normalitatea elveţiană, mă găsesc toată ziua cu ochii pe Facebook și pe Instagram, să văd ce mai e pe acasă. O prietenă bună, din generaţia mea, mă ţine la curent cu ce se întîmplă, îmi trimite în fiecare zi cîte 10-20 mesaje cu ştiri din cît mai multe surse, citate, relatări ale unor întîmplări prin care trec ea, colegi şi prieteni de-ai noştri. Nu face asta de ieri, de azi, ci de vreo doi ani, dar niciodată ca pînă acum nu sînt veştile de acasă mai triste, enervante, deplorabile ca acum. Şi ce mă îngrozeşte cel mai tare este că mi se pare că începem să pierdem speranţa că se poate schimba ceva şi că avem puterea să facem asta. Ca o mocirlă care ne cuprinde încet-încet pe toţi, ne macină voinţa şi ne face să ne ascundem în confortul caselor şi familiilor şi să „ne vedem de treaba noastră“.

Eu fac parte din generaţia de „decreței“, deși, drept să spun, nici nu am ştiut pînă pe la vreo 16 ani ce însemna asta. Eram mulţi, tare mulţi – clasă de liceu cu peste 34 de elevi, cîte 20 pe un loc la admiterea la facultate, scări de bloc pe care locuiau cîte 50-70 de copii. Eram atît de ­mulţi că nu era nici o problemă să găseşti în orice moment un alt copil cu care să stai pe afară, pe scara blocului sau în parc, la bănci. Nu aveam „playdate“ sau „sleep over“ aranjat în avans de părinţi şi bunici, nici unii dintre noi nu au avut bonă şi ne făceam lecţiile după capul nostru şi, pentru că nu erau telefoane mobile, ba chiar în oraşul meu, Buzău, pînă şi telefoanele fixe acasă erau un lux, plecam dimineaţa şi ne întorceam seara tîrziu. Am fost mulţi la facultate, în Regie, la cămin eram cîte cinci-șase în camere de trei-patru tocmai pentru că am fost atît de mulți, ca să intri la facultate și ca să termini trebuia să fii într-adevăr bun.

Aveam 21 de ani la Revoluţie și am fost afectată de vorbele lui Silviu Brucan, care ne dădea 20 de ani pînă vom scăpa de urmele comunismului. Și, ia uite, se împlinesc 30 de ani în curînd și noi pedalăm viguros înapoi spre comunism… chiar un vis urît.

La 21-25 de ani am fi putut noi, „decrețeii“, să întoarcem lumea cu susul în jos – mulți, tineri, deştepţi, în puterea vîrstei. De ce n-am făcut-o? Cred că sînt multe explicaţii: poate că nu am ştiut ce și cum să facem, poate ne-a lipsit un anume simț al comunităţii în care să ne unim cu toţii pentru apărarea unor idealuri și principii, poate pentru că mulți dintre noi au preferat calea mai ușoară a plecării din țară decît să ne „luptăm“ cu „ăștia“, poate că mulți au preferat să nu se „coboare“ la nivelul multora dintre politicienii post-1989 și, astfel, spaţiul politic nu s-a umplut cu oameni educaţi, minunaţi și integri, ci dimpotrivă. Și, uite-aşa, lună după lună, an după an, ne-am trezit străini în țara noastră, în mizeria de acum, în care nu ne regăsim.

Nu vreau să închei aşa, fiindcă e foarte trist, dar eu nu renunţ uşor – chiar cred că nu e totul pierdut. Dar ne trebuie multă voință, implicare, perseverență și agilitate. Voință – pentru că, dacă vrem să schimbăm ceva, schimbarea chiar trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, cu ceea ce facem și spunem noi: acasă, pe stradă, la serviciu, în vacanțe, la întîlnirile cu prietenii. Implicare – nu mai vreau să aud de la prietenii mei „Nu mă bag, că nu e treaba mea“, „Nu vezi că nu se schimbă nimic, aşa că de ce să merg să votez?“. Perseverenţă – pentru că e un strat gros care trebuie dat jos şi pentru că va fi descurajant pentru o perioadă, în care senzaţia va fi de „pedalare în gol“. Agilitate – pentru că va trebui să ne adaptăm din mers şi capacitatea de a contracara „armele lor“, fără prea mult timp pentru discuţii şi dezbateri. Ţara se află într-o si­tua­ţie de criză şi este vina noastră, a tuturor, că am ajuns aici, mai ales pentru că am lăsat, timp de 30 de ani, spaţiu deschis de manevră tuturor lichelelor. Dar eu cred în puterea noastră, a generaţiilor de decreței şi a copiilor noştri, de a schimba situaţia. Dacă trecem peste lehamite şi, pur și simplu, o facem. 

Lucica Mardale este directoarea Or­ga­ni­za­ției Stop TB – parteneriatul Națiunilor Unite pentru lupta împotriva tuberculozei la Geneva.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.