Lectura la toaletă

Publicat în Dilema Veche nr. 196 din 10 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Practic, lectura poate fi efectuată oriunde, chiar şi la masă, în timp ce mănînci. Andrei Pleşu remarca într-un articol publicat în Dilema din 1993, "Cum citim ziarele", faptul că această activitate, lectura, "se întrepătrunde misterios cu insondabile procese organice. ŤBolul» informaţional se prelucrează la nivel de intestin". Metaforic, cartea poate fi devorată, mîncată pe nerăsuflate. Avem chiar o "dietetică a lecturii", deseori preferăm o "carte uşoară", adică una mai uşor de mistuit, o "lectură digestivă". Aşadar, a citi înseamnă senzorialitate, gesturi, posturi ale corpului, suporturi materiale şi locuri. Fiecare dintre noi are un ceremonial propriu al lecturii, tabieturi ale acesteia: patul, fotoliul, lumina, ţigara, cafeaua. Înainte de a ne instala în lectură, ne amenajăm un cadru confortabil care să participe la starea de bine a corpului. Lectura devine o plăcere. Parcă Freud a fost cel care a semnalat că principiul plăcerii se regăseşte şi în funcţia fiziologică a defecării. Deschiderea sfincterului, evacuarea deşeurilor "josului corporal" duc la o senzaţie de plăcere, de uşurare. Excreţia se exercită într-un spaţiu ecranat de privirile celorlalţi. Avem de-a face cu o funcţie privată, solitară, individuală. Lectura la fel, tot o practică solitară. Atunci de ce să nu asociem aceste două activităţi atît de plăcute? Practica aceasta, a lecturii la toaletă, nu este deloc nouă. Alberto Manguel, în celebra sa Istorie a lecturii, o găseşte atestată în secolul al XII-lea, în Viaţa Sf. Grigore, unde toaleta este descrisă ca "un loc de retragere unde poţi citi fără întrerupere". Însă în secolul al XII-lea, latrinele erau afară, ceea ce prezenta un mare inconvenient, mai ales iarna... Un istoric francez, Roger-Henri Guerrand, a scris o istorie a toaletei: Les lieux. Histoire des commodités (1982). De la el aflăm că "privatizarea excreţiei" începe cam din secolul al XVI-lea, cînd toaleta îşi face loc în interiorul locuinţelor. Tot acum se răspîndeşte, în mediile avute, o piesă de mobilier, un fel de scaun cu un bazin de faianţă dedesubt, avînd ataşată şi o măsuţă pentru citit sau scris. În secolul al XVIII-lea îşi face apariţia WC-ul modern, cu jet de apă, instalaţie amplasată într-o încăpere a casei. Mirosurile urîte sînt îndepărtate. Lectura găseşte un spaţiu propice de desfăşurare, în acest loc al intimităţii corporale. Toaleta casei de la Combray devine pentru Marcel Proust un loc de refugiu, de retragere: "Rezervată unei întrebuinţări mai deosebite şi mai vulgare, această încăpere mi-a slujit multă vreme drept adăpost - fără îndoială pentru că era singura pe care-mi era îngăduit să o încui cu cheia - al tuturor îndeletnicirilor mele care cereau o singurătate inviolabilă: cititul, visările, lacrimile şi voluptatea". Henry Miller recunoştea că multe dintre lecturile lui frumoase au avut loc la toaletă: "Sînt pasaje în Ulysses pe care nu poţi să le citeşti decît la toaletă, dacă vrei să extragi toată savoarea conţinutului". Probabil că aţi fost musafir prin diverse case şi, mergînd la toaletă, aţi observat aici vrafuri de reviste, de ziare... Înseamnă că gazdelor le place să zăbovească mult în acest spaţiu şi să se delecteze cu lectura lor. Mai rar se găsesc cărţi prin toalete. Totuşi, Michael Handelzaltz, în a sa Histoires d’en lire (2001), relatează despre vizita sa în casa profesorului Zvi Ya’avets. Intrînd în toaletă, vede pereţii acoperiţi cu rafturi de cărţi, dispuse într-o ordine exemplară. Consultă cîteva şi constată că ele erau de circumstanţă: How to Shit in the Wood sau The Book of the Fart... Ziare, reviste, uneori cărţi. Mă întreb cum este să citeşti la toaletă o carte în format electronic, pe un computer sau un laptop. Cred că nu este deloc ergonomic, trebuie mereu să ţii degetul pe butonul care derulează textul, n-ai cum să laşi semn de carte, bateriile se încălzesc şi se descarcă etc. Cei care prevestesc moartea tiparului şi a cărţii se înşală...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.