„Le recomand părinţilor să-şi privească copiii ca pe o oglindă“ – interviu cu psihoterapeuta Iulia STOIAN

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
De a şoarecele şi pisica jpeg

Care sînt cele mai frecvente greșeli pe care le fac mamele în relația cu copiii?

Aș porni de la nevoile copiilor. Desigur că există niște greșeli frecvente, însă în fiecare caz în parte aceste greșeli au nuanțele lor, date de tipul de relație dintre mamă și copil, și de felul în care mama se raportează la propriile nevoi și la nevoile copilului. Cea mai simplistă categorisire a acestor greșeli ar fi, pe de-o parte, cele bazate pe o atitudine supraprotectivă și, pe de cealaltă parte, mame (și tați!) care vin prea puțin în întîmpinarea nevoilor copiilor.

În primul caz vorbim despre celebrul „cordon ombilical netăiat“. Mamele vin în întîmpinarea nevoilor copilului fără ca acesta să apuce măcar să și le descopere și să și le exprime. În acest caz vorbim despre copii care nu își dezvoltă armonios autonomia personală: copii care au deja 5-6 ani și nu mănîncă singuri, nu se îmbracă/dezbracă singuri, nu se spală singuri (nici măcar pe mîini). Pornind de aici sînt afectate și imaginea de sine, și stima de sine. Și, uite așa, în funcție de structura fiecărui copil, dar și de alți factori din mediu, avem fie copii foarte timizi și nesiguri pe ei, fie, la polul opus, copii „obraznici“ care așteaptă să fie „serviți“.

Pentru că au în vedere doar viitorul imediat și beneficiile imediate, părinții uită de efectele pe termen lung. Nu cumva protejînd copilul de efort și de experiențe neplăcute pregătim terenul pentru un adult nefericit? Sînt statistici care indică un procent din ce în ce mai mare de tineri cu vîrsta între 20-25 de ani care se simt deprimați fără a avea un motiv clar. Tinerii susțin că au avut o copilărie magică și că părinții le-au fost cei mai buni prieteni, că nu au trecut prin experiențe neplăcute. Și totuși, sînt nefericiți.

La polul opus avem mamele (și tații) care nu vin în întîmpinarea nevoilor copilului. În acest caz vorbim despre copii care nu primesc atenția părinților și compensează fiecare după cum poate: dezvoltă probleme de comportament, le sînt afectate, și lor, imaginea și stima de sine.
Cum le pot conștientiza?

Cred că cea mai simplă metodă de a conștientiza aceste greșeli implică ieșirea din rutină și automatisme. Acele cîteva secunde înainte de a spune sau a face ceva, în care să conștientizeze motivația din spatele comportamentului lor, dar și al propriului copil și efectele pe termen lung ale acestui tip de comportament. Le mai recomand părinților să se pună în locul copilului și să vadă situația din perspectiva lor. Sau să își privească copiii ca pe o oglindă. Fiecare „problemă“ a copilului poate fi o reflexie a unei probleme a unuia dintre părinți, a ambilor părinți, a relației dintre părinți sau a relației dintre părinți/părinte și copil. Trebuie doar să privească cu sinceritate imaginea de ansamblu și detaliile din imagine.

Știm că de la relația cu mama se pune baza întregii construcții emoționale a fiecăruia dintre noi. E o mare presiune în povestea asta pe umerii mamelor. Lor li se vor reproșa mai tîrziu nereușitele fiilor/fiicelor. Am auzit de atîtea ori: „din cauza maică-sii e așa“. Cît adevăr e în povestea asta?

Nu cred că putem pune doar pe umerii mamei responsabilitatea asta. Responsabilitatea se împarte între toți cei care sînt implicați în creșterea și educația copilului. În acest „toți“ îi includ pe tați, bunici, bone, cadre didactice. M-aș duce mai departe și aș îndrăzni să folosesc un termen general: societatea. Construcția emoțională a fiecăruia dintre noi este influențată și de „entitatea“ aceasta numită societate. Copiii învață, în mare parte, prin observație și imitație.

Cum se întîmplă în cazul mamelor de copii cu nevoi speciale?

În cazul lor cred că sînt valabile aceleași lucruri, doar că mult amplificate. Probabil ce este mult amplificat este sentimentul de vinovăție, care are uneori mai multe surse. Îmi este greu să vorbesc despre greșeli cînd mă gîndesc la mamele copiilor cu nevoi speciale. Poate pentru că întrebările pe care mi le pun frecvent aceste mame sînt: „Cu ce am greșit? Copilul meu este așa pentru că am greșit cu ceva? De ce nu progresează? Greșesc eu cu ceva?“

Aș prefera să vorbesc despre ce face mama unuia dintre copiii cu care lucrez. Pînă acum un an locuia într-un sat la cîteva zeci de kilometri de Buzău. Și-a convins soțul să o lase să închirieze o garsonieră în Buzău și să se mute acolo cu băiețelul ei. Pentru că este convinsă că cel mic trebuie să facă terapie și să meargă la grădiniță. Cheltuielile sînt foarte mari pentru ei și calculează fiecare leu. Dar copilul face progrese. M-am gîndit de multe ori cum reușește să facă progrese atît de mari. Desigur, fără terapie nu ar fi reușit. Dar este mai mult de atît. Mama lui îl acceptă și îl iubește.

Mama lui este sinceră. Mi-a mărturisit că are momente cînd simte că nu mai poate, momente cînd îl respinge pe cel mic, cînd ridică tonul la el, cînd îl îmbracă ea, deși știe că poate și singur, cînd îi dă o bomboană ca să se oprească din plîns, cînd nu mai respectă nici o regulă din cele stabilite la ședințele de terapie. Și aici ajung la greșelile mamelor (și taților). De fapt, este o singură greșeală: să nu reușească să vadă și să recunoască atunci cînd greșesc.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Dan Negru, revoltat că prețul de intrare la Castelul Peleș este mai mare decât cel de la Versailles: „Regalitatea a dat-o în gard” VIDEO
Dan Negru a postat un filmuleț pe paginile sale de socializare în care arată că este mai scump să vizitezi Castelul Peleș, decât Palatul Versailles, al regilor Franței.
image
Detalii tulburătoare din dosarul polițistului omorât în timpul unei vânători ilegale. Cum a vrut inculpatul să ascundă fapta
Un tânăr polițist din București a murit după ce a fost împușcat în urma unei partide de vânătoare fără autorizație. Bărbatul care l-ar fi împușcat accidental a fost condamnat, dar nu și-a recunoscut faptele
image
Localnicii din „Toscana României”, călare pe biciclete electrice în loc de cai. Detaliile unui program turistic special FOTO
O regiune din Vâlcea, aflată pe faimosul traseu din Ținutul Vinului de Drăgășani, a accesat un proiect pe fonduri europene prin care a achiziționat 60 de biciclete electrice off-road pentru șase localități, menite să fie închiriate

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.