La révolution est re:belle

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
La révolution est re:belle jpeg

Adolescenţii rebeli sînt exact ceea ce are nevoie un sistem disciplinar pentru a se conserva şi perpetua. Neavînd afinitate cu regula, nesupunerea lor o întăreşte. Rebela sau rebelul nu sînt anarhişti (stau totuşi pe banii părinţilor), nici sabotori (nefiind muncitori, nu au cum să dorească distrugerea mijloacelor de producţie) şi nici măcar neînţeleşi. Doar pozează în asta. Iar cum odată cu Internetul putem încărca pozele în reţelele de socializare, rebeliunea are loc în format şi pe dispozitive digitale. Am trei sute, o mie, cinci mii de prieteni, dar sînt un rebel neînţeles. Dar, dacă ne amintim de modelul Hollywood, rebelul este foarte popular. Şi vinde orice. Prin obscurii ani ’90 apăruse şi o marcă de ţigări cu numele Rebel. La fel de proaste ca Televiziunea unde am văzut reclama.

Am fugit de-acasă mai mult de formă decît de rebeliune. Am fugit pentru că aşa trebuia să faci dacă eşti rebel neînţeles & melancolic & flegmatic şi urăşti pe toată lumea pentru că dorinţele tale nu devin realitate. Ce poate înţelege adolescentul dintr-o realitate socială în care lui îi revine ideologia rezistenţialismului, „les choses sont contre nous!“? Am fugit, am ajuns la Bucureşti, m-am adăpostit la o prietenă, părinţii au aflat, s-au relaxat, nici o panică, doar ştiau că-mi place să călătoresc. Şi atunci am zis că mai bine mă întorc acasă.

Am fumat pentru că toată lumea făcea asta, dar era o formă de rebeliune faţă de profesori şi dirigintele inteligente care dădeau totul în gît la şedinţa cu părinţii. Dar a fuma în adolescenţă e greşit într-o societate în care fumatul e încurajat în rîndul tinerilor, în care se vindeau ţigări „la bucată“ şi în care afişele pentru ţigările Rebel se găseau chiar pe zidurile şcolii. Ce revoltă e aceasta în care toţi fumăm, neuroprogramaţi de reclamele la Kent care întrerupeau serialul Dallas?

Am contestat şi m-am certat cu profesorii, era să fac crimă, am ieşit la grevă şi proteste, totul din rebeliune. Şi unde m-au dus toate acestea? În situaţia bizară în care îmi descopăr pasiunea pentru o şcoală mai bună, plăcerea dialogului cu studenţi şi elevi, cheful să explic şi să văd înţelegerea ocupînd băncile din sălile de seminar. Tot ce am contestat am primit ca teren de joacă. Şi acum, pe partea cealaltă a baricadei, e mai greu să accept rebeliunea lor (uneori textele discutate sînt grele sau de neînţeles), aştept să-mi iau marele refuz şi să fiu trimis la plimbare. Pentru că-s un expirat.

Am băut în taberele pentru adolescenţi din simţ strategic şi hedonism cronic, dar de fiecare dată îmi reprezentam acţiunea mea ca pe o victorie în faţa unui sistem depăşit, cu iz totalitar. Să mă vadă autoritatea cum abordez situaţiile periculoase. Atît de periculoase încît tocmai acele tabere erau uneori sponsorizate de firme producătoare de vodcă, puneau şi-un banner, să nu fie discuţii.

Am refuzat sfaturile celor maturi pentru că erau scoase de la naftalină şi am zis că e posibilă alternativa, mai ceva ca altermondialismul şi pragmatismul filozofic american.

Am fost un rebel închipuit toată adolescenţa mea. E vremea în care totul îţi era iertat şi niciodată cu adevărat interzis sau permis. Adolescenţa e o vîrstă de graniţă şi toate distincţiile intră în ceaţă. Dar cînd te faci cu adevărat mare, ai obligaţii şi carduri, agende şi întîlniri, jocuri de putere şi relaţii asemenea, cînd nu mai poţi fugi şi nu mai poţi brava fără riscuri, unde e rebeliunea? Toată adolescenţa a fost, de fapt, un antrenament pentru adevărata nesupunere socială şi civilă. Pentru întîlnirea cu idioţii cocoţaţi în scaunul autorităţii, pentru a-i privi în faţă pe mafioţii care-i domină pe cei slabi, pentru a spune răspicat că Dumnezeu nu a murit, dar îl ţine în comă biserica ortodoxă, pentru a te lua la trîntă cu băncile şi pentru a-ţi cîştiga decenţa într-un imperiu de ipocrizie şi jocuri ascunse pe burse. Acum privesc în jur, văzînd zeci de mii de români revoltaţi, care şi-au făcut atunci antrenamentul. Acum ei pornesc în marş pentru a salva fundamentul cooperării sociale. #unitisalvam.

Constantin Vică este doctorand în Etica noilor tehnologii, la Universitatea Bucureşti.

 Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.