● A închis o clipă ochii, pe urmă a privit undeva peste umărul meu și a zis destul de tare: „Să știi că eu plec… o să-ți scriu de la Paris“.

Joza nu vorbea niciodată ca să se afle în treabă. A fugit din România lui Ceaușescu prin ’83. Era un programator sclipitor, astăzi e milionar în euro din producția și vînzarea de software.

L-am întrebat atunci, cînd eram doi studenți amărîți, într-o cantină din Grozăvești, de ce. Întrebam ca să înțeleg și eu de ce n-aveam de gînd să plec.

„Pentru că nu pot să fac cu ochiul…“ A mimat prost, cînd cu ochiul stîng, cînd cu dreptul – „Mergi pe burtă…“, „Las-așa…“, „Hai c-o aranjăm…“, „Oameni sîntem…“.

„Nu vreau să beau cu măcelarul, să mă înfrățesc cu instalatorul, să-i dau Kent și cafea doctorului ca să pot trăi. Vreau să plătesc cu chitanță și să mi se rezolve bine și repede totul, în afară de ce muncesc eu.“

● A fi jmecher (nu șmecher, prea apropiat de nemțescul schmecker, persoană cu gust rafinat) presupune a înlocui Gesellschaft cu Gemeinschaft, instituțiile cu oamenii. Legile și regulile, cu rețele de relații personale.

● Jmecherii au vocația diagonalei, sînt profesioniștii scurtăturii. Dacă le pui în față un unghi drept, cu regula că trebuie parcurs întocmai, în scurtă vreme or să facă potecă pe diagonală. Pe unii îi încearcă și un dezgust metafizic să respecte regulile adresate tuturor.

● Cei care au rezolvat probleme printr-o jmecherie pot să ajungă celebri. De pildă, Alexandru Macedon sau Columb.

Aidoma celorlalți muritori, Macedon n-a reușit nicicum să dezlege nodul gordian. Și atunci l-a tăiat cu sabia, ceea ce o sumă de primitivi au considerat „soluție“ de-a lungul veacurilor.

Ca să facă să stea un ou în poziție verticală, Columb ar fi avut „genial de simpla“ idee să-i zdrobească fundul. Aceeași stupiditate jmecheră în cazul ambilor cuceritori de continente: înlăturarea dificultății esențiale prin modificarea nepermisă a enunțului. Ca și cum ai dezlega o problemă de șah sfeterisind o piesă de pe tablă.

● Un motor fundamental pentru comportamentul jmecherului este teama de a fi luat drept prost. Nu există întrebare la care jmecherul politic să nu aibă răspuns. Mai mult: la care să nu aibă răspuns pe loc, fără să stea o clipă pe gînduri.

Reflecția, pauza meditativă, dubitația le consideră semne de slăbiciune. A răspunde „Nu știu, trebuie să mă documentez“ e de neconceput.

Zeitatea lor tutelară este Adrian Severin, cel care, întrebat fiind ce părere are despre faptul că hidrogenul a ajuns la dublu în apă față de oxigen, a răspuns instant că el a ridicat această problemă și la Consiliul Europei.

● Jmecherul român nu este inteligent în adevăratul sens al cuvîntului. El obține bani, bunuri, funcții, putere prin fraudă, corupție, trafic de influență, înșelătorie, adică prin călcarea de cele mai multe ori grosolană a legilor, ceea ce nu necesită multă inteligență, ci multă ticăloșie.

A dorit odată să stea de vorbă cu mine superjmecherul megamiliardar Dinu Patriciu. Mi s-a părut un tip lacom și limitat pînă la redus mintal. Într-o oră de discuție, n-am găsit o singură propoziție de ținut minte.

Alt mare jmecher, mogulul fecalei sîngerînde, Dan Diaconescu, obținea audiențele cu care percepea sume considerabile celor ce doreau să apară la OTV bătîndu-și joc în fiecare seară de regulile profesionale și morale care guvernează jurnalismul, precum și de legile penale. Un semisfertodoct fără scrupule, care ar fi pus-o și pe maică-sa moartă și dezbrăcată pe ecran ca să facă rating. Nu altfel inteligent decît un șobolan.

● Elena Udrea?… O jmecheră, cum zicea teologul de Externe Baconschi, irezistibilă, nu?… Imaginea emblematică pentru tot ce a apucat această doamnă, bani, vile, poșete, funcții de partid și guvernamentale, este dînsa venind în jos cu căzășuta, îmbrățișată din spate de instructor: prin protecție de pantaloni, nu prin scăpărat de neuroni.

● Sau fratele ei de lapte, jmecherul natural „Sebi“ Ghiță: a făcut o avere uriașă jefuind pur și simplu statul cu contracte obținute prin șantaj și trafic de influență. Apoi a dispărut de pe DN1 cu limuzina în hiperspațiu, de sub ochii polițiștilor care cică îl filau și n-a mai apărut decît în „filme“, înregistrate pe postul său TV, mult apreciate de procurorul general al României.

Îți trebuie multă minte pentru toate astea? Sau e de ajuns să faci parte dintr-o rețea de corupție mafiotă întinsă în toate autoritățile statului?

● Jmecherul nu e capabil să funcționeze de unul singur. Numai împreună cu alții ca el poate să-i scuipe în cap pe fraieri, luînd în stăpînire țara bucată cu bucată.

● Jmecherul poate să posede mult, dar e sterp.

● Tot ce am spus pînă acum se închide, ca duhurile în sticlă, cu o expresie populară perfectă.

Cum e jmecherul român? E prost de jmecher. 

Cristian Tudor Popescu este jurnalist și scriitor.