Invitaţie la Discotecă - sau cum se simte muzica uşoară românească în cluburile cool

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Invitaţie la Discotecă   sau cum se simte muzica uşoară românească în cluburile cool jpeg

Acum doi ani, un proiect care îşi propunea să recupereze şi să recontextualizeze muzica pop fabricată în România anilor de dinainte de 1990 îşi făcea loc în programul cluburilor momentului. Ca parte a acestui vehicul de entertainment (şi nu numai), o să încerc să vorbesc despre asta din perspectiva celor aflaţi în spatele ei.

La început a fost Corina. Nu, nu neapărat în ordine cronologică. Într-o zi de sîmbătă, pe 29 iunie 2013, Discotecă şi Corina Chiriac au mers împreună la Train Delivery, eveniment organizat pe peronul 14 al Gării de Nord. Nu era prima noastră — o să folosesc mereu acest plural, pentru că Discotecă înseamnă, de fapt, Cătălin Matei, Vlad Stoica şi subsemnatul – experienţă cu un star al muzicii uşoare. Sau al RomPop-ului, ca să folosesc sintagma cu care ne-am numit noi materia primă. Pînă în seara aceea din Gara de Nord bifaserăm deja cîteva experienţe. Au trecut prin nopţile clubiste ale Discotecii noastre Silvia Dumitrescu, Marina Florea şi Marina Voica. „Momentul Corina“ e important pentru că a fost prima ieşire în afara spaţiului de confort. Din puţ în lac. Din club, locul în care ne-am propus iniţial să ne trimitem fetişul pentru muzica românească cu care am crescut, într-un loc accesibil tuturor. Acolo ne-am întîlnit la propriu cu puterea de fascinaţie a muzicii uşoare româneşti şi a starului. Trecînd printre oameni – tineri care nu se născuseră încă atunci cînd Electrecordul îi fabrica ultimul album optzecist, Şi ieri, şi azi, şi mîine, şi gură-cască, popor în tranzit prin Gara de Nord şi fani de odinioară –, Corina nu a lăsat în urmă doar parfumul, ci şi emoţia.

Privind lucrurile cronologic, totul a început cu Silvia Dumitrescu. Acum doi ani, pe 1 decembrie, într-un Control Club surprinzător de plin pentru ceea ce, gîndeam noi, propunea Discotecă #1: o noapte de DJ-ing RomPop, „întreruptă“ de (micro-)recitalul unei vedete din acei ani. Trio Caban lîngă Loredana Groza. „Voi cînta pentru mileniul III“ strîns lipită de „Amor, amor“-ul basarabean al formidabilului grup Orizont. O altă nişă în era nişelor, şi nimic mai mult. Un cuib în care curiozitatea, plăcerile vinovate şi nostalgia să-şi vadă neperturbate de treabă. Era o experienţă şi un experiment. Tag line-ul acela de pe pagina de Facebook a Discotecii, ajuns acolo mai în glumă, mai în serios, devenea frecventabil: „Experiment neurosociologic.“

Ne-am trezit şi noi, şi vedeta invitată, faţă în faţă cu o realitate care ne-a topit cu nonşalanţă speranţele şi prejudecăţile: succesul acelei nopţi ne-a rămas lipit de retină. Se întîmpla ceva acolo, atunci cînd, pe scena Controlului, Silvia lua microfonul în mînă. „Lumea uită prea devreme / Cît a suferit cîndva. / Astăzi, noi am ales! / Da, am ales! / Lumina, zborul, dragostea...“ Beat-urile lui Adrian Enescu, fronda post-’86 a noului val RomPop şi textele într-o limbă română care suna al naibii de straniu. Puştanii descopereau un alt cod, iar adulţii, în număr mult mai mic decît cei amintiţi mai devreme, redescopereau ceea ce încercaseră cu disperare să uite.

Brusc, muzica uşoară românească devenea comestibilă, şi în club, nu doar în reclamele la detergenţi sau pe forumurile diasporei. Nu acesta a fost meritul complet al Discotecii, pentru că au existat şi încercări anterioare. Dar formula aceasta – care implica concertul într-un club din zilele noastre al unei vedete dintr-o perioadă în care star system-ul funcţiona diferit – a fost, cred, şocul. Silvia Dumitrescu după Matias Aguayo?! Discotecă şi Rokolectiv?! Povestea aceasta a avut un public chiar în secunda în care a început să fie spusă, şi pentru că venise la întîlnire la momentul potrivit. În afara nostalgiei normale a unui anumit grup de vîrstă, psihologic setat pentru lungi excursii în tinereţe, întregul spectru cultural al momentului flirta cu această stare de fapt. Cu doar un an înainte, Simon Reynolds, unul dintre cei mai importanţi istorici şi critici de muzică ai contemporaneităţii, vorbea într-o faimoasă carte despre cultul retromaniacal al muzicii de astăzi. Noul Internet, cel marcat de impactul reţelisticii sociale, scotea la iveală şi disemina, cu o viteză incredibilă, trecutul, punîndu-ni-l pe tavă. Arhivele începeau să plutească la suprafaţă, cuvinte precum „vintage“ împînzeau posterele afişate pe Facebook, Instagram-ul ne oferea gratuit filtre de învechit fotografiile. Părinţii noştri erau cool din nou. Trebuia să trecem prin asta, cu atît mai mult aici, locul în care la începutul anilor ‘90 lumea s-a împărţit/despărţit brutal între „înainte“ şi „după“.

A doua Discotecă mi-a adus, într-o zi de luni, la o zi şi o noapte după eveniment, un telefon. Dincolo, Marina Florea: „Paul, habar nu aveam că sînt în stare de aşa ceva!“ Magnetismul acela al starului, cel care i-a făcut pe cei aproape 1000 de oameni adunaţi în noaptea de 2 spre 3 februarie 2013 la Modern Club să explodeze, se transferase şi asupra ei, venit de la mulţimea din faţa scenei. Discotecă a spart mereu convenţia. Efectul spaţiului în care am transplantat vedetele muzicii uşoare – clubul, în cazul nostru – a fost mereu impresionant pentru aceşti artişti, care au cîntat, în general, în săli cu locuri pe scaune, în cafenele, restaurante sau baruri, în faţa unui public venit să aplaude fără să danseze, să venereze de la distanţă, ca la carte. Clubul aduce un alt tip de energie şi construieşte un alt fel de relaţie între scenă şi ringul de dans. Tot Marina Florea spunea după acea Discotecă istorică, într-un interviu pentru ediţia română a Vice Magazine, că a fost „mai nebună decît de obicei“. Cred că remarca ar putea să fie foarte bine valabilă pentru toţi cei care au urcat pe scenă. Şi pentru toţi cei care au stat în faţa ei. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-o pe Marina Voica, marea febleţe a Discotecii, care a trecut de două ori prin această experienţă împreună cu noi.

Vineri, 11 aprilie, Dilema veche şi Discotecă o au invitată de onoare pe Corina Chiriac, cu prilejul lansării acestei ediţii speciale a revistei. Evenimentul va începe la ora 21 şi va avea loc în Control Club din Bucureşti. 

Foto: D. Diaconu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.