Între zei şi fraţii extratereştri

Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Vreau să vă spun că am întîlnit fraţi întru păgînism şi deşi unii sînt minunaţi, alţii sînt foarte egoişti! E bine să ai parte de prietenie şi îndrumare, dar jocul de putere trebuie să înceteze! Unul dintre motivele pentru care nu am devenit membră într-o adunare este că multe dintre preotesele pe care le-am întîlnit sînt atît de pline de ele. Ştiu că trebuie să te iubeşti pe tine însăţi şi să crezi că poţi deveni zeiţă, dar cred că unii se iau prea în serios. Vouă nu vi s-a întîmplat aşa ceva?“

O tînără membră a forumului wiccantogether.com, creat pentru aderenţii la cultul de inspiraţie păgînă Wicca, îşi exprimă primele dezamăgiri faţă de noua „credinţă“. Wicca, un amestec de ritualuri pre-creştine şi pretenţii de învăţare a magiei/vrăjitoriei de la iniţiaţi, are în prezent peste 100.000 de membri în Statele Unite. În Marea Britanie, la ultimul recensămînt, peste 40.000 de oameni s-au declarat „păgîni“, în special dintre cei care se consideră wiccani şi druizi. Au publicaţii, adunări, cărţi de iniţiere şi popularizare, scrieri sfinte, comunităţi reale sau online, locuri de rugăciune (Stonehenge candidează la titlul de Meccă a neo-păgînismului în lumea anglo-saxonă – în lipsa posibilităţilor de pelerinaj, se poate folosi, pentru practica religioasă, orice pădurice sau colţ de natură disponibil).

Din secolul al XIX-lea, în Europa occidentală, creştinismul a început să dea semne de slăbiciune bătătoare la ochi. Nu la nivelul unui grup de intelectuali raţionalişti, cum se întîmpla pînă atunci, ci, pentru prima dată, religia tradiţională a început să-şi piardă din atracţie în rîndul oamenilor obişnuiţi. Secularizarea a atins în proporţie mare întîi ţările protestante: paradoxal, tocmai din dorinţa apropierii mai mari între credincios şi Dumnezeu, prin studiul personal al Scripturilor.

Evoluţionismul, popularizat jurnalistic, a devenit parte a culturii de masă. În sfîrşit, revoluţia moravurilor din anii ’60 a dat lovitura de graţie cumpătării şi ascezei propovăduite de vechea credinţă.

Iluminiştii s-au bazat, cu optimism, pe ideea că omul, odată eliberat din chingile religiei organizate în biserici, va întruchipa idealul lor de raţiune, bun-simţ şi moderaţie. Realitatea nu prea le dă dreptate. Omul european de astăzi – şi extensiile lui americano-australiene – pare însetat de credinţă, pe care o caută pretutindeni. Boom-ul religiilor de inspiraţie asiatică şi curentele New Age ar fi un exemplu. Alţii, dezorientaţi, cîtă vreme prezentul nu le oferă o alternativă, se uită spre ce a rămas: trecutul şi viitorul. Spre zei şi extratereştri.

În ţările nordice, curentul nativist a luat forma religiei asatru, numită şi odinism. Este recunoscută oficial în cam toate statele scandinave. Credincioşii se pot căsători conform ritualurilor proprii şi, la cerere, pot fi înmormîntaţi după cerinţele cultului. Ar fi o discuţie lungă ce a mai rămas de fapt din vechea credinţă nordică în context contemporan. În orice caz, ea a fost periată prin punctele esenţiale, inclusiv din punct de vedere corect politic. Astfel, este adeseori prezentată în opoziţie cu creştinismul, în defavoarea acestuia. Femeile au fost marginalizate în biserică, dar aveau un loc de cinste printre vechii nordici. Biserica a suferit de bigotism cronic, urmaşii lui Odin propovăduiesc o religie senină. Episoadele neplăcute, atestate istoric, cum ar fi poligamia vikingilor şi sacrificiile umane, sînt trecute, cu delicateţe, sub tăcere. Şi – aşa cum arată mesajul tinerei wiccane – unii aderenţi observă că şi în acest caz se formează un cler „plin de sine“ şi „egoist“, care îndepărtează credincioşii.

În România, „dacismul“ a fost compromis de elucubraţiile protocroniste din epoca Ceauşescu. În plus, spre deosebire de anglofoni şi scandinavi, ştim prea puţine despre strămoşii noştri, o cultură periferică şi în timpuri străvechi. Rămîne spaţiu pentru fantezie. La Cricău, în judeţul Alba, are loc în fiecare vară Festivalul Cetăţilor Dacice. Un fel de Sighişoară dacică, unde tinerii se adună pentru degustări de vin, focuri de tabără, muzică folk şi diferite sporturi practicate în costumaţii de tarabostes. E limpede: nu se iau în serios (singura excepţie: proiecţia filmului Columna, de Sergiu Nicolaescu). Altminteri, admiratorii dacilor se refugiază pe site-uri şi bloguri, într-un context mai degrabă istoric-naţionalist, decît religios.

Cînd trecutul nu convinge, rămîne de exploatat viitorul. Nu divinăţile de altădată, ci posibilii umanoizi perfecţionaţi, mai buni şi înţelepţi, din spaţiul cosmic, care ar fi adus primele forme de viaţă pe planetă. La articolul „UFO religions“, Wikipedia listează peste 20 de culte şi secte. Unii se disting prin continue controverse şi relaţii încordate cu autorităţile, ca raelienii. Cea mai populară este însă biserica scientologică, un hibrid între preceptele religioase clasice şi credinţa în influenţa extratereştrilor asupra speciei noastre. Creatorul ei, un scriitor SF, afirmă, printre altele, că un anume Xenu, dictator al Confederaţiei Galactice, a adus acum 75 de milioane de ani oameni pe pămînt, în nave spaţiale. Strania poveste nu i-a împiedicat pe actori ca Tom Cruise şi John Travolta să adere la cultul scientologic, cu numeroşi membri în diferite ţări occidentale. E măgulitor să împărtăşeşti aceeaşi credinţă cu celebrităţile hollywoodiene.

Chiar Vaticanul a vrut să se pună la adăpost, în cazul în care viitorul va rezerva anumite surprize la capitolul contacte interplanetare. După o întîlnire cu un grup de oameni de ştiinţă, în 2008, directorul (iezuit) al Observatorului Astronomic din Vatican a afirmat că eventuala existenţă a locuitorilor pe alte planete nu primejduieşte credinţa catolică. „Existenţa extratereştrilor nu are de ce să pună în pericol credinţa noastră. Şi ei sînt creaturi ale Domnului. Extraterestrul este fratele meu“ – a spus el. Cel puţin din punct de vedere catolic, lucrurile sînt clare: dacă un nou Galilei va dovedi că există într-adevăr viaţă undeva prin spaţiul cosmic, de data asta el va fi crezut. În schimb, pentru scientologi, ar fi un fel de echivalent cosmic al celei de-a doua veniri a lui Mesia. Houston, we have a problem!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.