Înţelepciunea de pe urmă a provncialului

Publicat în Dilema Veche nr. 185 din 27 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Crescut într-un cartier muncitoresc al Sibiului, nu cred că am ştiut pînă pe la doisprezece-treisprezece ani că, la douăzeci de minute de mers pe jos, există o catedrală evanghelică, fără de care acum oraşul mi se pare de neconceput. De asemenea, nu prea cred că ştiam că există nici Piaţa Mare, nici Turnul Sfatului, nici clădirea Liceului "Lazăr", nici parcul Astra... Surpriza descoperirii Sibiului, a celuilalt Sibiu, vechi şi impunător, a avut toate datele unui autentic complex al provincialului. Lumea era înspăimîntător de mare, de veche şi de frumoasă faţă de lumea celor patru blocuri din cartierul Terezian, atît de confortabil şi de precis cartografiate de mine pînă atunci. Cu un efort considerabil, am reuşit, de-a lungul şi de-a latul anilor de liceu, să trec şi noua lume veche în cosmografia mea interioară, regăsind iar confortul celui care cunoaşte toată lumea. Atlasul geografic s-a încăpăţînat însă să rămînă mereu mai complex decît îl credeam: au urmat, în anul întîi de studenţie, marea şi Sighişoara, în anul al doilea, Iaşii, în al treilea, Bucovina şi părţi din Maramureş; cîţiva ani mai tîrziu, Grecia... Cuceream minunate provincii ale lumii, una după alta, cu un sentiment tot mai cert al iremediabilului provincial care eram condamnat să rămîn. Lucrurile se petreceau, de fapt, pe dos, faţă de ce ne învaţă istoria că era provincia: nu veneam dintr-un teritoriu cucerit şi supus legilor şi administraţiei cuceritorului, ci cuceream eu lumea, încercînd să o supun legilor deprinse în omphalos-ul careului de blocuri de la periferia Sibiului. Însă taman neadecvarea acestor legi, crezute cîndva exhaustive şi imuabile, la natura noilor teritorii cucerite - tocmai această perpetuă neadecvare mă făcea, şi mă face, un provincial comme il faut. Nu e vorba aici numai despre marile neadecvări, despre marile inadaptări, ci poate mai ales despre cele mici, cotidiene, care îţi dovedesc că pînă şi banalul noilor locuri rămîne pentru tine inaccesibil; rareori m-am simţit, de pildă, un provincial mai fleţ decît atunci cînd Dan Sociu s-a văzut pus în situaţia să-mi arate cum funcţionează cartela de metrou (mai e nevoie să spun în ce oraş?). Din asemenea frustrări se nasc complexele şi depresiile, dar tot din ele, odată depăşite, se poate naşte şi înţelepciunea. În cazul provincialului, înţelepciunea de pe urmă poate sta în înţelegerea trufaşei politropii a lumii în sensul unui avantaj. Cu cît vezi mai mult din lume, cu atît complexul tău de provincial e mai pus la încercare; reciproc, cu cît ştii mai multe despre provincialul din tine, cu atît ştii mai multe despre lume. Te cunoşti, cunoscînd lumea. Şi viceversa. Chiar dacă - sau mai ales dacă - ieşirea ta în lumea se face dintr-un limes. Pentru că în drumul dinspre limes spre centru treci prin mai multe şi vezi mai multe. Nu este, prin urmare, nici un paradox în a spune că abia acum, cînd a fost ales capitală culturală europeană pentru anul 2007, Sibiul are şansa de a-şi dovedi stofa de provincie autentică; turiştii au invadat oraşul, spre bucuria poligloţilor limbuţi, hotelurile sînt arhipline şi au rezervări pentru cel puţin încă un an, burgul pare a fi fost proiectat ca un fel de multiplex pentru evenimente teatrale şi muzicale desfăşurate fără întrerupere, jurnalele de ştiri şi site-urile turistice au făcut front comun sub deviza "Nici o zi fără Sibiu!", terase cochete au năpădit străzile şi iubitorii de taifas par să nu se dea nicicînd duşi (deşi berea, ah!, s-a scumpit crîncen)... Lumea vine peste Sibiu, şi abia acum Sibiul poate arăta ce fel de gazdă este, cît anume a învăţat din anii de ucenicie întru provincialism. Memorabilul slogan al campaniei publicitare pentru capitala culturală, "Sibiu. Normal", e cît se poate de bine ales, nu numai pentru că e simplu şi percutant, dar şi pentru că sibianul poate înţelege că nu i se cere altceva decît să trăiască în urbea sa la fel de normal ca şi înainte de desemnarea acesteia drept buric cultural al Europei. Cu toată suma de evenimente culturale, Sibiul tot vechiul şi bunul Sibiu e, după cum sibianul, tot vechiul şi bunul sibian trebuie să rămînă. Rămînînd provincialul normal şi liniştit dintotdeauna, îşi va descoperi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.