Incredibila lipsă de frivolitate a ființei

Andrei CRĂCIUN
Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Incredibila lipsă de frivolitate a ființei jpeg

Frivolitatea și-a cunoscut epoca de aur cît morala publică s-a ținut bățoasă, rigidă și absurdă. Nu mai e cazul. Gata!

Lumea în care am intrat abundă în chestiuni imunde, vulgarizarea e omniprezentă, frivolitatea, vechea și bună frivolitate, s-a banalizat, și-a pierdut misterul. Fiind cîndva în avangardă, a ajuns acum un atribut al conservatorilor nostalgici. Cine mai e frivol astăzi? Ce mai înseamnă să fii frivol astăzi?

Tot doamnele și domnișoarele. Sigur, putem coborî înțelesul atributului pînă la a-l pune în acord cu realitatea imediată, dar ar fi, poate, prea mult. Frivolitatea, vechea și buna frivolitate, ar trebui, de aceea, recîștigată. Iar aceasta este o sarcină, mă tem, care cade mai degrabă în seama doamnelor și domnișoarelor.  În minunatul nostru timp nou, care frizează atît de des ridicolul, domnilor, atît de des snouflecși, slimfiți, vegani și plicticoși ca niște ficuși, le vine mai greu să întrețină jocul ușurătății. Ce e cu voi, băieți?

Anexe ale actului de comerț.

Și mai e ceva, și mai însemnat: relațiile dintre oameni – în imperiul consumerismului, unde domnește totalitar zeul-ban – au devenit simple anexe ale actului de comerț. Sigur, relațiile economice au fost mereu dominante în raporturile dintre indivizi, însă vedeți, boieri dumneavoastră, ideea de fond a consumerismului este chiar consumul. Relațiile se consumă deja cum se consumă perechile de pantofi, telefoanele mobile inteligente și tigăile de teleshopping, și serialele destinate chill-ului. Viteza amețitoare a trecerilor de la o relație la următoarea într-un timp tot mai fragmentat ne dă un carusel în care pur și simplu nu mai e timp de frivolitate. Apoi, excesele ideologice ale unor triburi de luptători pentru cauze care nu se vindecă pe canapeaua psihanalizei publice… Frivolitatea și fratele ei mai mic, flirtul, au categoric de suferit în universul nostru de amazoane hărțuite.

Adio preludiilor de altădată! Frivolitatea era, în esență, un preludiu care poate să deschidă porțile unui paradis provizoriu sau poate să nu deschidă nimic. Cine mai are răbdare astăzi pentru un preludiu?

Trăim în ritmul dictat de noile tehnologii, care ne-au ademenit că totul poate fi obținut la secundă și că nu se cuvine a aștepta nimic. Unde sînt cei zece ani în care o calfă era obligată să ucenicească înainte să se apuce de o meserie? Că nu mai sînt.  Sigur, progresul. Progresul a ajuns să însemne rapid, mult, mai mult, mai mult, mai mult. Nu mai e loc de frivolitate – a rămas un artificiu incomod.

Cu toate acestea, mai există domni și domnițe (mai ales), care au frivolitatea în sînge, au moștenit poate genele unor oameni înțelepți din timpuri ceva mai blînde, nu lipsite de eleganță, în care domnii știau să fie culanți, chiar dacă – așa cum se întîmplă mereu – sfîrșeau tot jucați pe degete, iar domnițele, ah, domnițele…

Pierderile din patrimoniul mondial. Frivolitatea ar fi trebuit să fie ocrotită ca un patrimoniu mondial, dar nu a fost. Avem o lume tot mai liberă, și asta e bine, libertatea nu trebuie negociată, nu există libertate îngrădită! – sînt însă aceste detalii pe care le pierdem, fiindcă nu am știut să le înțelegem natura.

Relațiile dintre oameni sînt tot mai complicate și se anunță pierderi chiar mai însemnate decît frivolitatea. Aș numi aici melancolia. Timpurile cele noi nu mai îngăduie nostalgia. Adio, nostalgie!

Nu știu dacă sînteți sau nu la curent cu evoluția rețelelor de socializare (vorba vine). Din cadrul acestora a dispărut, cu anii, recursul la trecut. Nu mai e voie cu trecutul, amintirea e prigonită. Trăim prezentul continuu, dictat de marketing. Consumați acum! Ce-a fost a fost și gata – cui îi mai folosește?

Dispariția iubirii. Trecerea frivolității în desuetudine anunță însă o pierdere și mai grea, poate cea mai grea dintre toate: moare însăși dragostea, așa cum o știam. Să ne luăm rămas bun de la acest sentiment nobil care mișca, pe vremea lui Dante, sorii și stelele. Adio, dragoste! În condițiile în care iubirea însăși e în pericol de extincție, ne mai împiedicăm de un moft, ca frivolitatea? Mofturi?

Să ne mai gîndim, căci greșim. Cu frivolitatea, dispare, de facto, cel mai frumos timp din istoria oamenilor, timpul îndurabil, în care încă eram umani.

Bun-venit în postumanitate! 

Andrei Crăciun este jurnalist și scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.