S-a potrivit ca şeful TVR să mă pună într-o comisie care negociază de săptămîni bune cu reprezentanţii partidelor politice (parlamentare şi neparlamentare) tot soiul de lucruri. Primul: oferta TVR de spaţii pentru campania electorală. Al doilea: cererile TVR de teme şi invitaţi pe fiecare dezbatere în parte. Al treilea: cît timp are fiecare pentru a-şi prezenta oferta electorală (aşa-numiţii timpi de antenă). O experienţă foarte utilă. Şi frustrantă. Interesantă. Cred că bună de povestit. Ce voiam noiPrin "noi", înţeleg ziariştii de la TVR implicaţi în campania asta. E vorba despre doi moderatori pe TVR1 şi cinci pe TVR2. Se mai adaugă două piese "grele" care nu sînt angajaţi ai TVR: Liviu Mihaiu şi Luca Niculescu. Evident, noi voiam audienţă cît mai mare, calitate cît mai bună, programe cît mai puţin plicticoase. Vom scoate ceasul de pe ecran. Moderatorul va fi mult mai mult decît un contabil de secunde ("domnule cutare, mai aveţi x secunde, doamna candidat, v-a expirat timpul"), reţeta care a dus campania din 2004 spre o plicitiseală exasperantă. Nu vom încerca să aducem lumea la vot. Am considerat că nu acesta este rolul unei instituţii de presă. Vorba Danei Deac: "TVR-ul informează, partidele motivează". Pînă la urmă, vom încerca să dovedim că dezbaterea electorală nu este fatalmente blestemul audienţei şi că temele evropeneşti nu sînt obligatoriu abstracte şi departe de viaţa de zi cu zi.Ce voiau eiPrin "ei" se înţelege grupul de şase reprezentanţi ai partidelor parlamentare plus cei şapte "neparlamentari". Ar fi trebuit să fie opt, dar Partida Romilor a depus mult prea tîrziu cererea de spaţiu de antenă şi a pierdut accesul la TVR. Unul din cei şapte este candidat independent, Lászlo Tökes. Ceilalţi sînt partide. "Ei" au dovedit remarcabile interese comune (lor, nu nouă, tuturor). În primul rînd, "ei" nu voiau neapărt audienţă cît mai mare. Asta m-a zăpăcit pe moment. În mintea mea, audienţă mare egal mult electorat pregătit pentru a fi convins. Apoi, m-am luminat: "ei" se adresează, în primul rînd, nucleelor dure de simpatizanţi. Nu se aşteaptă nimeni la o prezenţă masivă la vot. 20% pare chiar optimist. Aşadar, este relativ clar că se vor duce la urne doar cei cu convingeri puternice, mobilizaţi de disciplina de partid. Prezenţa pe ecranul televizoarelor trebuie să îi mişte pe aceştia din casă, nu pe nehotărîţi."Noi" ne-am întîlnit, am pus pe hîrtie o listă de subiecte, după principiul: "dacă nu e acquis comunitar, nu discutăm". Le-am propus "lor". "Ei" le-au luat, le-au studiat şi au venit cu o altă listă. Nu zic, mare parte erau cam la fel. Au apărut altele, pe ideea: "nu facem alegeri pentru Comisie, ci pentru Parlament. Aşadar, dacă se discută în PE, se discută şi în campanie". Suna legitim. Necazul este că, în acest moment, dacă criteriul dezbaterii devine discuţia şi nu norma aprobată, deschidem cutiuţa cu populisme. De unde "noi" eliminasem pensiile, impozitele, politica externă, politica de apărare, politicile culturale, învăţămîntul, sănătatea, ca nepurtătoare de acquis, deci aducătoare doar de bla-bla electoral, "ei" au venit cu toate acestea, "la pachet", spre a fi dezbătute musai-musai.Ce a ieşitComisia cu pricina este una de negociere. Aşadar, am mai lăsat şi "noi". Au mai lăsat şi "ei". Am ajuns la doar două teme "nepurtătoare de acquis": educaţia şi sănătatea. Îmi fac datoria să vi le semnalez. De acum, depinde de moderatori. Pe cît posibil, nu vom trata aceste emisiuni ca pe ceva mega-special, din altă grilă de programe, ci vor fi talk-show-uri care vor avea o singură restricţie: invitaţii sînt candidaţi, conform algoritmului. Au mai ieşit o grilă de teme de dezbateri şi o grilă de invitaţi-candidaţi. Teoretic, ştim de pe acum cine şi ce va dezbate în fiecare zi a campaniei. Cu ajutorul alor mei, din TVR, de la marketing, sper să afle şi publicul, din timp, ce (şi chiar pe cine) poate urmări. Poate creşte un pic audienţa.Cum ziceam: "noi" am propus, "ei" au contra-propus, apoi am negociat. E interesant, zic, să aflaţi că "Dezvoltarea Rom