În temniță cu AI

Alexandra ZORILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
În temniță cu AI jpeg

În ficțiunea tradițională, știm de la început că narațiunea este controlată de autor. Putem privi sau asculta personajele, putem să le urmărim acțiunile, uneori acestea ajung chiar să spargă al patrulea perete pentru un moment de interacțiune meta-ficțională cu noi. Însă rămînem mereu doar martori, chiar și atunci cînd ficțiunea devine conștientă de existența noastră, deoarece cel de-al patrulea perete se sparge tot timpul pentru ca cineva (sau ceva) ficțional să se apropie de noi, în timp ce noi rămînem în continuare pe locurile noastre. Sîntem în cel mai bun caz vizitați, însă de cele mai multe ori vizitatori pasivi într-o lume pe care nu o controlăm și în care noi nu avem nimic de spus.

Ar fi greșit să credem totuși că operele de ficțiune, în general, nu ne forțează să fim activi din punct de vedere cognitiv. La fiecare contact pe care îl avem cu astfel de lucrări, interpretăm, evaluăm și inferăm lucruri despre lumea pe care o descoperim. Însă cînd vine vorba despre ficțiunea interactivă (IF), ni se cere să folosim aceste inferențe pentru a produce schimbări, intervenind direct în șirul evenimentelor.

Cei mai constructiviști dintre noi vor fi încîntați să audă că ceea ce facem, de fapt, este să spargem noi peretele pentru a păși în interiorul poveștii, fiind invitați să creăm narațiunea împreună cu autorul, prin jocuri de rol. Dinamica de putere dintre autor și cititor se schimbă, iar cititorul este avansat în poziția de coautor. Autorii Anthony Niesz și Norman Holland definesc, încă din 1984, ficțiunile interactive ca fiind acele ficțiuni care cer cititorului să comunice cu lumea pe care o conțin, prin alegerile pe care acesta le face ca personaj al poveștii. Sîntem forțați să asumăm un anumit rol, să controlăm traseul narativ și să luăm decizii care vor influența evoluția celorlalte personaje.

Din multe puncte de vedere, acest tip de interacțiune se regăsește și în jocurile copilăriei. Ne închipuim că sîntem personaje într-o poveste pe care o construim din mers, împreună cu ceilalți participanți. Analizînd acest tip de joacă specific copiilor, Shaun Nichols și Stephen Stich dezvoltă o teorie cognitivă a prefacerii, conform căreia angajamentul cognitiv pe care ni-l asumăm în jocurile de rol (sau make-believe) presupune plasarea unor conținuturi ca premise într-o ,,cutie a lumii posibile”. Cu ajutorul acestei cutii ne putem imagina cum ar arăta lumea dacă am accepta un set de asumpții pe care în mod normal nu le acceptăm. Iar aceste premise ghidează apoi comportamentul celor implicați în jocul de rol. Implicațiile sînt interesante dacă luăm în considerare faptul că autorii consideră că această cutie a lumii posibile este utilizată și în gîndirea strategică sau în empatie.

Totuși, în cazul nostru, structura lumii ficționale este în continuare oferită cititorului, așa cum îi este oferită întreaga narațiune în ficțiunea tradițională, deci regulile nu sînt chiar stabilite din mers, ca pe terenul de joacă. Premisele principale ale poveștii vin din partea autorului, el stabilește punctul de pornire și granițele în interiorul cărora cititorul poate face propriile mutări. Și, mai ales, autorul este cel care scrie, în timp ce coautorul poate doar să organizeze.

Filosoful Grant Tavinor susține că jocurile care permit interacțiunea în acest fel reprezintă o trecere de la lucrările tradiționale de ficțiune către jocurile copilăriei, deși nu ajung niciodată cu adevărat în a doua categorie. Dar asta nu înseamnă că ficțiunea interactivă nu va ajunge niciodată acolo, nu-i așa?

AI Dungeon este un joc bazat pe text care urmărește același principiu ca orice ficțiune interactivă, numai că partenerul de joacă este unul dotat cu inteligență artificială. Așa cum prezintă creatorii jocului pe site-ul oficial, AI Dungeon generează, în limbaj natural, o poveste bazată pe acțiunile jucătorului și urmările acestora. Iar dat fiind că autorul uman este scos din ecuație, la fel sînt și granițele ridicate în mod normal de capacitatea limitată a acestuia de a imagina variații pentru același scenariu. Posibilitățile sînt nenumărate, iar orice poate jucătorul să exprime prin limbaj poate fi integrat de AI în narațiune. Trebuie numai să fim dispuși să intrăm pe terenul de joacă pe care ni-l oferă. Sau să coborîm în temniță.

Alexandra Zorilă este membră a Centrului de Cercetare în Etică Aplicată și doctorandă a Facultății de Filosofie, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.