În căutarea liniștii

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
În căutarea liniștii jpeg

Crescută printre betoane, în copilăria mea bucureșteană, cu bunici și ei „de-ai locului“, mutați aici din tinerețe, viața la țară s-a rezumat la cîteva zile din care mai păstrez doar cîteva frînturi. Țin minte cum căutam cuiburi de vrăbii ascunse în căpițele de fîn, cum urcam în pod în urma pisicilor și cum m-au ciupit curcănițele. Mînzul pe care-l distra enorm să-și pună copita pe piciorul meu și să se lase cu toată greutatea. Gustul roșiilor abia culese din grădină și mirarea că morcovii cresc în pămînt. Carpetele viu colorate și păturile din lînă înțepătoare. Puricii cu care m-am întors o dată acasă, spre disperarea mamei. Drumeagul noroios pe care am rămas împotmoliți cu Dacia bunicului.

Mi-am amintit de toate acestea în urmă cu cîteva săptămîni, cînd am descoperit cu uimire că, pe un cîmp din capătul unei comune ilfovene, la nici 15 kilometri de ieșirea din Capitală, se pot vedea nu doar Perseidele, ci și Calea Lactee cu ochiul liber. Cîtă libertate, mi-am zis atunci, pentru oamenii care locuiesc în casele din apropiere, cîtă liniște și aer curat, ce viață idilică față de aglomerația și stresul din București.

Din puzzle-ul acesta îmi lipsesc însă, cu siguranță, multe piese. (Una dintre ele: în adolescență, cînd i-am mărturisit că vreau să mă fac medic veterinar la sat, tata m-a întrebat doar, mefistofelic, dacă vreau să stau toată ziua cu mîna-n fundul vacii.) Așa încît am acceptat curioasă sugestia de-a fi the fly on the wall între cei peste 100.000 de oameni activi lunar în grupul „Mutat la țară“ de pe Facebook și de-a face un exercițiu de imaginație: ce-ar fi dacă m-aș muta la țară?

Mulți își doresc, puțini își permit

Aceasta e prima descoperire pe care o fac: toată lumea își caută liniștea. Tinerii de pe grup povestesc cum viața la oraș i-a stors de energie. Unii sînt trecuți prin teambuilding-uri, deadline-uri și target-uri care aveau ca scop „să transforme omul într-o resursă umană combinată cu job-ul pe care îl prestează“, alții povestesc despre un „smog mental“ și despre activități obositoare în publicitate sau în domeniul economic. Cei de vîrsta a doua, care-și doresc aer curat și spațiu pentru cei mici, sau pensionarii care nu au grija copiilor visează la rîndul lor la liniște. Indiferent de orașul din care provin, de vîrstă și de nivelul de trai, se declară înnebuniți de alergătura continuă, de poluare, zgomot, asfalt, valuri de turiști, baruri și aglomerație. Apartamentele de la oraș, spun ei, sînt în continuare niște cutii de chibrituri betonate, scumpe și lipsite de aer. Visează la alt ritm și la o apropiere mai mare de natură.

La prima vedere, casa la țară pare soluția perfectă: o locuință mai veche, departe de orașele mari, cu teren pentru amenajat o grădină sau o livadă, poate costa sub 10.000 de euro. Mult mai ieftin decît cea mai strîmtă garsonieră de la oraș. Amenajările, însă (gazul, electricitatea, renovarea în sine), cresc enorm cheltuielile, și de timp, și de muncă, și bani. Deseori, odată cu prețul mic al terenului vin alte costuri: case în paragină, pe care unii aleg să le dărîme și să construiască altele, sau hibe ascunse în construcția veche. Mîna de lucru se găsește mai greu la sat și se poate întinde pe ani buni.

Și, odată mutați, „emigrarea“ în sine vine cu renunțarea la o sumedenie dintre condițiile cu care oamenii s-au obișnuit la oraș: de pizza livrată la orice oră nu mai poate fi vorba. Și nici de mers la cumpărături capricioase, la magazinul deschis non-stop, de filme la cinematograf sau concerte, shopping la mall sau ieșit pur și simplu la o bere în oraș cu prietenii. Unii se sperie de accesul mai greu la spitale și alte servicii de sănătate. Posibilitatea de a-și duce copiii la cel mai bun liceu prezintă și ea dificultăți logistice. La fel și slujba: nu toată lumea își poate găsi un post în apropierea casei sau o slujbă care să permită munca la distanță. În caz contrar, timpul pierdut făcînd naveta, chiar și dintr-o zonă limitrofă a unui oraș mare, vine la pachet cu o grămadă de nervi.

pii jos jpg jpeg

Necazuri

Ce greutăți întîmpină orășenii mutați la țară? Mulți se luptă mai ales cu ceea ce căutau să-și apropie: natura. O femeie din Bilca, Suceava, se declară exasperată de limacșii din grădină: „Muncești și iar muncești! Cînd să culegi, ai super-surprize. Am încercat tot ce este posibil natural, nici o șansă. Nici rățuștele nu fac față!“. O pensionară se plînge de păduchii care i-au distrus livada. Cîțiva se lamentează de ploile abundente, alții de secetă și caniculă, și nu puțini povestesc că nu mai prididesc cu treburile din gospodărie, de cosit, tăiat lemne și grădinărit: se trezesc la răsărit și se culcă tîrziu în noapte, îi dor mîinile, picioarele și spatele.

Energia electrică pică în caz de furtună. Zăpada izolează complet sau prăbușește garduri și acoperișuri. Găinile scapă în grădină și strică semănăturile. Șoarecii își fac culcuș în poduri și nu se mai dau plecați. Mașinile se împotmolesc uneori și trebuie scoase din noroi cu căruța. Animalele de casă sînt și ele expuse: fie din cauza vecinilor binevoitori (unii oameni povestesc despre cazuri de otrăvire), fie că-și pierd viața într-un accident pe șosea.

...și bucurii

Majoritatea celor de mai sus sînt povestite de oamenii din grup făcînd haz de necaz, și nu cu amărăciune. Pe lîngă aceste neajunsuri minore, viața la țară, spun ei, le aduce și mari bucurii: simplitatea și frumusețea lucrurilor din jur le oferă echilibru și un alt sens vieții. Condițiile de trai, în funcție de casa aleasă și de banii investiți în renovări, pot fi la același nivel cu cele din mediul urban. Munca la laptop-ul pus în fața ferestrei care dă înspre livadă nu se compară însă cu nimic din ce-ar putea aduce orașul. O femeie scrie fericită despre dimineața în care a văzut de aproape cîteva căprioare la marginea pădurii. Cineva se bucură că și-a ridicat cu propriile mîini un gard din lemn în jurul casei. O familie și-a făcut în curte un zid de escaladă pentru copii.

Toți se bucură de roadele din grădină, ieșite chiar din mîna lor, de ardeii puși la copt, zacusca, murăturile sau magiunul făcute pentru iarnă, de vinul și palinca pe care le împart mai apoi cu vecinii. Sănătate curată, spun ei. Terapie, subliniază alții. Un bărbat povestește cu bucurie cum se adună seara lumea la casa lui: „M-am trezit cu bătătura plină de oameni și căței. A fost incredibil de fain momentul. Are rost să înșir bunătățile aduse? Menționez doar ciulamaua de hribi, colosală. Vecinii se și ajută între ei.“

Omul sfințește locul, subliniază mereu membrii grupului, o parte dintre ei făcînd și muncă de voluntariat în jurul casei: o femeie anunță reabilitarea, împreună cu Asociația Acasă în Banat, a patru mori de apă din Șopotu Vechi, comuna Dalboșeț. Apropierea de natură aduce satisfacții enorme: „Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că nu ai nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit“, scrie un bărbat care s-a mutat în urmă cu zece ani la 15 kilometri de București. „Timpul petrecut aici ne-a făcut mai responsabili, mai atenți cu tot ce este în jurul nostru. Avem o grădină cu fructe și legume pentru consum propriu. Reciclăm tot ce se poate, de la hîrtie, lemn sau sticlă pînă la resturi organice pe care le transformăm în compost.“

La țară e „multă muncă, dar bucurie nesfîrșită“, rezumă altcineva.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.