Am fost, de curînd, la Timişoara şi Cluj. "Sarcini de serviciu." La Timişoara nu mai fusesem de cîţiva ani buni, la Cluj merg o dată pe an, la TIFF... "Oraşul grădinilor" nu mi s-a părut foarte schimbat. Am admirat frumoasa Piaţă a Unirii (cu faţadele vechilor clădiri revopsite sau recondiţionate), am petrecut ceva timp într-o cochetă librărie ("Joc secund") cu oameni pasionaţi de cărţi, am auzit vorbindu-se (mult) italiana - şi cam atît, la capitolul "noutăţi". Dar am fost dat pe spate de hotelul în care am stat - "Savoy"! O clădire interbelică Art Deco, restaurată şi continuată - în spate - printr-un corp ultramodern, cu pereţi de sticlă şi lifturi ca la MNAC!! Lucru rarissim, Art Deco-ul se întindea şi asupra mobilierului şi picturilor - semn că un ochi expert fusese atent la ultimele detalii. Iar camerele erau (sînt) la standardele hotelurilor celor mai pretenţioase. N-am văzut toate hotelurile din România (n-am avut atîtea "sarcini de serviciu"!), le ştiu destul de bine pe cele din Bucureşti, deci pot spune: la patru stele, "Savoy" mi se pare cel mai elegant hotel de la noi! Clujul m-a impresionat prin ceea ce cred că are, de asemenea, unic: o adevărată cultură a cafenelelor, a barurilor şi cluburilor! Aproape orice străduţă din centru are cîte un astfel de loc - şic, bine întreţinut şi, mai ales serile, plin de tineret "hedonist". Clădirile vechi sînt restaurate, şi ele, mai bine sau mai rău (atenţie, trebuie renovat urgent blocul "Urania"!), unele dintre construcţiile noi sînt care mai izbutite, care mai ne (vezi sediul Poştei şi Telecomunicaţiilor - o cacofonie arhitecturală!), Grădina botanică rămîne cea mai frumoasă din ţară - una peste alta, oraşul se mişcă în direcţia cea bună... Am făcut tot acest preambul personal pentru a demonstra că, da, tema de faţă ("Cultura urbană") chiar mă preocupă. Rămîn un citadin (cu scurte, "proiective" nostalgii păşuniste), de aceea nu mi-e indiferentă soarta oraşelor. Şi, de aceea, consider că marele proiect iniţiat de centrele culturale franceze şi germane în cinci oraşe româneşti (incluzînd Bucureştiul) este cît se poate de binevenit. Ce e cu acest proiect? Puţină istorie - un mic colaj... "La 22 ianuarie 1963 în Palatul Elysée din Paris, cancelarul federal al Germaniei Konrad Adenauer şi preşedintele Franţei Charles de Gaulle semnau Tratatul de Prietenie între Franţa şi Germania, numit şi Tratatul Elysée. Se puneau bazele reconcilierii franco-germane şi ale cooperării pe principii de prietenie. Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la semnarea Tratatului Elysée, cele două state au decis instituirea unui fond care să promoveze derularea unor proiecte culturale comune franco-germane în străinătate. Proiectele se aşteaptă să creeze relevanţă/impact şi continuitate în ţara-gazdă în raport cu situaţia culturală, socială şi politică, realizîndu-se astfel cadrul unor posibile colaborări în viitor şi cu alte ţări europene. Din anul 2003, centrele culturale germane şi franceze au organizat cu succes o serie de proiecte în colaborare cu instituţii-partenere din România, repere importante ale scenei culturale, care se bucură de prestigiu şi apreciere. Germania şi Franţa deţin în România o reţea de centre culturale care activează în cele mai importante oraşe ale ţării (în afară de Bucureşti, la Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Iaşi). Ediţia din acest an reuneşte aceste centre împreună cu proiectele propuse sub o temă comună: Cultura urbană. Fiecare oraş dezbate prin proiectul său cîte o faţetă a acestei tematici. De asemenea, faptul că centrele culturale funcţionează într-o reţea teritorială contribuie la dinamica unui proiect de asemenea anvergură. În România, buna colaborare între centrele culturale ale Germaniei şi Franţei au făcut ca de la o ediţie la alta aceste proiecte să beneficieze de finanţări tot mai generoase."Proiectul braşovean (vezi p. 11) a demarat primul, la sfîrşitul lunii mai. Cel ieşean (vezi p. 11) începe azi. Cel timişorean (vezi p. 10) este în plină desfăşurare. Cel clujean (pe care-l vom cuprinde într-un material ulterior) demarează în cursul lunii noiembrie. Iar cel bucureştean (vezi p. 12) se urneşte fix în 6 noiembrie, concretizat - pînă la urmă - prin două expoziţii la Sala Dalles... Proiecte diferite, aşadar, care ţin cont de specificul locului şi de disponibilităţile locuitorilor săi. Ce se va-ntîmpla mai departe, odată aceste proiecte încheiate? Evident, vom continua să trăim în oraşele noastre - bune sau rele, după administraţie şi posibilităţi. Dar "cultura urbană" nu este făcută - nu trebuie făcută - (numai!) de autorităţi; noi toţi facem cultură urbană, zi de zi - iarăşi, după cultura fiecăruia (şi după posibilităţi). Cum vor arăta - şi ce vor arăta, despre noi - aceste oraşe depinde în mare măsură de ceea ce facem, acum, cu ceea ce ni s-a lăsat. Radu Pavel Gheo spune, în finalul articolului său, că ar lăsa - în peisajul urban - căruţa şi ar scoate BMW-ul. Eu aş trage - totuşi - căruţa pe dreapta, aş încetini BMW-ul şi aş scoate din peisaj Maybachul. Cu şofer cu tot. (a. l. ş.)Mulţumim Oanei Davidescu şi Dr. Florian Rudolph, de la Secţia culturală a Ambasadei Germaniei, pentru sprijinul esenţial pe care ni l-au acordat.