Iernatul oilor negre

Vlad TĂUŞANCE
Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Iernatul oilor negre jpeg

Stau în șlapi, mă uit la mare și ignor niște termene de predare. Sînt pe drum de o lună și jumătate, cu copil și cu laptop cu tot, nu neapărat în ordinea asta. Am făcut mici de Revelion în Cambodgia și voi prinde sărbătorile Anului Șobolanului de Metal într-un orășel din Vietnam. Dacă se aliniază bugetele, voi încasa niște facturi în timpul ăsta. Sînt ceea ce se numește un freelancer călător. Și nu mă laud cu asta. Decît pe Instagram, dar rar.

Capitalismul mutat la terapie intensivă încearcă să-și justifice prin freelancer‑i relevanța. Iată, cetățeni, prin inițiativă și diligență, poți să devii propriul tău patron, proprietarul fericit al destinului tău. Iată, copile, dacă tragi tare la info și înveți engleză, poți să experimentezi libertatea în stare pură, ba chiar, dacă ai și un pic de noroc, să dai din tastatură prin paradisuri tropicale.

În fapt, mă simt ca o dovadă a eșecului capitalismului, un condamnat fără vină la tăiat de facturi a cărui singură rebeliune autentică este mica evaziune fiscală și unică libertate - arsul de kerosen în zboruri lungi. Nu fac asta din pasiune sau vocație, o fac pentru că, în lumea salarială, pentru mine nu mai este loc, iar cea antreprenorială îmi repugnă. Sînt incapabil să nu dau cu pumnul în masă cînd aud tîmpenii din partea unui șef. Sînt incapabil să aștept cuminte salariul și să accept că o lună liberă pe an este suficientă pentru o ființă umană. Toate rezervațiile în care mă puteam refugia pe vremuri – jurnalismul, scenaristica, cluburile, literatura – au devenit aziluri de noapte arhipline sau s-au închis de-a binelea. Sînt prea bătrîn ca să nu-mi plătesc chiria și datoriile, sînt prea tînăr ca să mă închid în mașină și într-o comună suburbană.

img 20200117 wa0012 jpg jpeg

Freelancing-ul pare, de la distanță, o vacanță, o plimbare lejeră și boemă prin grădina plăcerilor. În fapt, este o Legiune Străină. Pe cont propriu. Te așteaptă cu brațele deschise, nu pune întrebări despre ce și de ce vrei să lași în spate – depresii, eșecuri, frici. Nici tu nu vei pune prea multe întrebări, dacă nu vrei să-ți complici balanța fiscală. În rest, „Marche ou creve!“. Mergi sau crapă. Muncește, mai ia un contract, răspunde la e-mail, scoate tot ce ai mai bun. Nu te opri. Nu ai cum să te oprești, poți doar să te duci cît mai departe.

Nu cer compasiune pentru alegerile mele. Îmi cer iertare prietenilor rămași și celor pierduți pentru șanțul pe care zece ani de tras din toate pozițiile mi l-au săpat în frunte. Nu sînt supărat, nici mizantrop, doar lucrez pe cont propriu. În timp ce ne bem cafeaua, nu o să-ți dau prea multă atenție, o să-mi verific maniacal telefonul, depănînd din degete, ca pe mătănii, programele de mesagerie. Nu sînt sociopat, sînt freelancer. Deși văd similitudinile. Am scris comunicate de presă de la o masă de nuntă și drepturi la replică dintr-o benzinărie de pe autostradă în drum spre mare. Am făcut prezentări pe Skype la munte și la mare, în timp ce-ai mei așteptau să pună masa. Am băut bere în videocall-uri din Saigon, Barcelona și Fuerteventura. Spre disperarea tuturor.

img 20200117 wa0016 jpg jpeg

Sînt zeci de români în Asia, sfidînd fusul orar cu laptop-ul deschis, iar asta doar din lista mea de Facebook. Unii completează Excel-uri și status-uri într‑un ashram, căutînd comisionul iluminării. Alții fac micul trafic pe Amazon, visîndu-se blogger-i de călătorie. Probabil sînt mii, celebrați de proletariatul corporatist ca niște eroi. Ei ne văd ca pe niște fantome, bîntuind între lumi, în căutarea wi-fi-ului, cu o nucă de cocos în mînă și bateria externă în cealaltă, fără timpul sau puterea de a strînge altceva între degete, căutînd rămășițele rîncede ale autenticului și libertății. Singuri printre turiști. Singuri printre localnici. Singuri față de cei rămași în urmă.

Mitologia capitalistă ne spune „nomazi digitali“. Sîntem, de fapt, precarii de lux, lucrători cu ora, căpșunarii cîmpurilor like-urilor și ai consultanței de toate felurile. Specii parazite ale rețelei globale care vinde fast-nothing. Uneori sîntem fericiți. Nomazi, da. Dar mai aproape de șatră decît de Bill Gates. Mereu în mișcare, cunoscînd mereu oameni noi, sigur. La fel ca Jidovul Rătăcitor. De la un punct încolo, drumul te schimbă. Hainele mele pentru două luni încap în rucsacul de laptop. Casa, oricum închiriată, își pierde încet-încet contururile și sensul, devine doar o pauză între două călătorii.

img 20200117 wa0011 jpg jpeg

Păstrînd proporțiile și analogiile mai aproape de casă, punem în scenă o nouă formă de transhumanță. Ne ducem, măcar o dată pe an, oile negre spre locuri cu iarbă mai verde și soare mai bun. Sîntem propriii noștri ciobani și propriii noștri cîini de stînă. Avem judecata noastră și potecile noastre. Citim în Accuweather și Momondo cele mai bune momente de plecare, căutăm semne și încuviințări de la client pentru a potoli tremurul care ne apucă prin noiembrie și mai. Am ajuns, împinși sau grăbiți, să trăim la marginea satului, pe care oricum de-abia așteptăm să-l părăsim. Care sat tocmai scrie niște balade, aparent flatante, despre noi.

Vlad Tăușance este consultant de strategie.

Foto: Anastasia Alexa

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.