Ich bin ein Hipster

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Ich bin ein Hipster jpeg

„Dacă-ţi pasă suficient de mult de hipsterism încît să-l analizezi sau să-l discuţi înseamnă că ai o oarecare legătură cu fenomenul şi că eşti pe cale să te debarasezi de «pata» lui“ – asta susţine Rob Horning, unul dintre cei (mulţi) care s-au grăbit să decreteze moartea hipsterilor, înainte ca fenomenul să se ofilească puţintel în America şi să ajungă, proaspăt şi plin de avînt, în Franţa, România sau Rusia. Probabil că are dreptate, sigur sînt şi snoabă, şi hipsteriţă, motiv pentru care am decis că cititorii Dilemei vechi ar trebui să afle cîte ceva despre tinerii între 20 şi 30 de ani (limitele de vîrstă sînt aproximative), cu preferinţe muzicale şi cinematografice obscure, cu blugi mulaţi şi ochelari de vedere falşi (OK, eu am totuşi strabism), cu bicicletă vintage, cu un simţ ascuţit pentru ce nu-i cool acum, dar o să devină, şi o plăcere inepuizabilă în a bifa evenimentele culturale. Asta e doar o încercare stîngace de-a pune o etichetă pe un fenomen cu manifestări foarte variate (caracteristica principală a hipsterului e că nu recunoaşte nici în ruptul capului că e hipster). Dacă lucrurile ar fi atît de simple, atunci nu s-ar mai organiza colocvii universitare despre hipsteri, presa internaţională (de la The Guardian la Courrier International, trecînd prin Polytika şi Slate) nu s-ar mai strădui să priceapă ce-i cu tinerii ăştia, Internetul n-ar fi plin de site-uri care-i ridiculizează, iar Philip B. Corbett, unul dintre editorii de la The New York Times, nu le-ar mai fi atras atenţia colegilor lui asupra folosirii abuzive a termenului „hipster“ în publicaţia americană. În cele din urmă, orice lucru demn de dispreţuit ajunge să fie asociat cu hipsterii, ceea ce e pur şi simplu inacceptabil.

Întrerupem desfăşurarea firească a acestui argument pentru un soi de breaking news. În comentariile din jurul manifestărilor de revoltă din ultimele zile, a apărut ideea (prin vocea jurnalistului Vlad Ursuleanu) potrivit căreia indivizii care-au devastat zona de la Unirii, duminică seară, ar fi fost nu ultraşi, ci „hipsterii care o ard de obicei prin barurile din Centrul vechi“. Nu ştiu dacă e aşa sau nu, n-am fost acolo (Vlad Ursuleanu a fost, povesteşte aici: http://vlad.ursulean.ro/tinerii-adormiti-arunca-cu-pietre-we-are-fucking-angry/), dar asta dovedeşte că termenul „hipster“ e atît de abuzat, încît ajungi să vezi hipsteri chiar şi-acolo unde nu sînt. În orice caz, am nimerit cu dosarul despre hipsteri fix în mijlocul evenimentelor. Şi discuţia despre o contra-cultură apărută sub privirile părinteşti ale industriei publicitare e cît se poate de actuală. Am încercat să facem un pas în spate şi să ne-amintim de Malagamba şi de fandosiţii de-altădată, am discutat chestiunea consumului şi-a snobismului şi am ajuns, în cele din urmă, la hipsteri. De ilustraţia foto a acestui dosar e responsabil Andrei Pungovschi, unul dintre cei mai buni tineri fotografi de la noi (http://unfoto.blogspot.com/; o fotografie pe care-a făcut-o la Universitate sîmbătă, în prima zi de revolte, a apărut în galeria „24 hours in pictures“ de la The Guardian). Au fost de acord să fie fotografiaţi pentru dosarul pe care-l citiţi (şi le mulţumesc pe această cale): Daniel Popa, Adelina Amza, Cătălina Miciu, Cătălin Olteanu, Maria Stroe, Cătălin Mihai Ghiţă, Dana Gabriela Mihăescu, Alex Moise. Vă dorim vizionare plăcută.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.