În engleză, "Get a life!" e o expresie care se aruncă la enervare, atunci cînd eşti excedat de cineva care spune numai prostii. Nu ştiu care ar fi echivalentul exact în română (poate ne spune Radu Paraschivescu), dar aici, într-un număr despre excedantul, extenuantul şi vitalul voyeurism al presei tabloide, cred că merge "tradus" chiar aşa... Aşa, cum?! Păi, ca în titlu.Cu tabloidele (şi există, fireşte - pe lîngă publicaţiile, tipăriturile, adică, purtînd această "poreclă" -, o grămadă de televiziuni tabloide; prea numeroase pentru a le enumera aici pe toate...) se-ntîmplă precum cu filmele porno: toată lumea a văzut/citit unul, măcar din greşeală, dar puţini recunosc. Dicţionarele ne spun că termenul propriu-zis (care sună futuristic şi medical, dar este doar britanic) e de pe la-nceputul secolului trecut, dar nu trebuie să fim naivi şi să ne închipuim că atunci s-a născut şi tabloidizarea, şi publicul pentru ea: aceasta exista dinainte - dovadă oftăturile unor Baudelaire sau Balzac (firi sensibile, deh!) la adresa ziarelor din epoca lor. Şi e interesant de observat o chestie: cei doi mari "B" se văicăreau de presă, în general! Să-nţelegem, de aici, că presa a fost, dintru început, după chipul şi asemănarea tabloidelor de astăzi, sau că artiştii aveau un simţ în plus, care-i făcea să vadă, vaticinar, cancerul cuibărit, parşiv, în bobocul de trandafir? Vă las să răspundeţi. În orice caz, ceea ce a devenit cu prisosinţă clar, astăzi, este nu doar că există un public pentru "aşa ceva" (adică pentru privitul pe gaura cheii, spălatul rufelor în public şi alte drăguţe eufemisme), dar că acesta, de cînd i s-a dat acadeaua otrăvită, o suge întruna... Poţi să i-o mai iei, odată ce s-a obişnuit cu ea?Care ar fi, cum se zice, "resortul psihologic" care ne face (să nu fim ipocriţi!) să privim pe gaura cheii în casele altora?Păi, curiozitatea ar fi unul (cel mai de înţeles, poate). Sîntem curioşi să aflăm una, alta (mai ales "alta"...) despre cei de lîngă noi. Dacă persoana despre care vrem să aflăm "alta" e celebră, cu atît mai bine, dar ne mulţumim cu orice bîrfă despre oricine! Ca victimă neconsimţătoare a unei astfel de curiozităţi, pot spune - în cunoştinţă de cauză - că sentimentul celui expus este că a fost supus unui viol în grup. Intimitatea ta devine o marfă - "palpată", cîntărită, preţăluită şi apreciată (sau nu). Dacă voyeurismul ajunge pînă în dormitor (şi, vorba aia, ce voyeurism e ăla care nu ajunge acolo?!), persoana (sau personalitatea) voyeurizată astfel simte că a jucat într-un porno fără să ştie... Voyeurul, în schimb (primul este ziaristul, al doilea, publicul - căci ziaristul ştie întotdeauna ce vrea publicul, nu?), ştie că a "pus-o de-un porno": îşi clăteşte ochii şi-n acelaşi timp îşi freacă mîinile, pentru că nu e nimic mai plăcut decît să nimereşti, din greşeală, peste un canal necodat care difuzează "aşa ceva" gratis! Cînd vezi, mai nou, cîte astfel de "efracţii sexuale" au făcut prima pagină a ziarelor nu neapărat tabloide (diverse celebrităţi prinse cu chiloţii în vine în diferite poziţii & diverse situaţii), nu poţi să nu ajungi la concluzia că Sexul nu doar că vinde (cum se spune la rece), dar că vinde pentru că este subiectul cel mai apetisant. Toată lumea are parte de sex (cel puţin, să sperăm...), dar se pare că sexul altora este mai atrăgător.Şi atunci, nu poţi să nu te gîndeşti că tabloidele satisfac, de fapt, o nevoie profundă, abisală chiar: aceea de a trăi prin procură. "Ia-ţi o viaţă!" este, la modul literal, deviza oricărui tabloid care se respectă (respectîndu-şi publicul): ia ziarul şi poţi citi (iar dacă e cu poze-n culori, şi vedea) cum a făcut vedeta X cu (non)vedeta Y treaba aia Z... Dacă viaţa pe care o duceţi e amărîtă, dacă sexul e vai de capul lui şi, deci, dacă sînteţi nefericiţi - "Ia-ţi o viaţă!".Pînă unde se poate merge cu această tabloidizare? - se-ntreabă minţile cele mai lucide (sociologi, analişti media etc.). Şi, mai îngrijorător poate: este tabloidizarea viitorul oricărei forme de presă? Evident, deocamdată orice răspuns este o conjectură. Dar mă hazardez să fac o previziune: tabloidizarea va dispărea atunci cînd Sexul nu va mai fi ceva extravagant şi tabu. Cînd "scandalurile" cu X sau Y vor părea banale... Atunci - şi numai atunci -, "Ia-ţi o viaţă!" va deveni o injoncţiune inutilă; "Să-mi iau o viaţă? Încă una?! Nu, mersi: o am deja pe a mea, şi e la fel de plicticoasă..." (a. l. ş.)