Ham-ham! Ghici cine miaună pe ecran?...

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Ham ham! Ghici cine miaună pe ecran?    jpeg

Lumea în care trăim a luat-o cu totul razna, iar aceia dintre noi care mai refuzăm să sprijinim sminteala din jur ne refugiem care cum putem în diverse universuri imaginare. Sînt unele cărți și filme care ne urmăresc dintr-o perioadă a vieții în alta, iar revenirea la ele ne face bine, chiar dacă sanctuarul e regăsit doar vremelnic. Asemenea unor vise care, precum serialele de televiziune, apar din cînd în cînd, ca să ne bîntuie nopțile în căutarea somnului, alungat de luna plină sau de grijile de zi cu zi.

Harry și Tonto e un astfel de film. Pierdut și regăsit, văzut mai întîi în copilărie, regăsit mai apoi la maturitate, iar acum la a doua tinerețe, filmul e odiseea unui Ulise a cărui Ithacă a fost făcută praf și pulbere de buldozerele progresului. În căutarea casei pierdute, bătrînul idealist nu mai are ca legătură cu prezentul decît motanul iubit, care îi e alături la bine și la greu, mai mult decît membrii umani ai familiei, victime ale consumismului și celorlalte mode ale momentului. Atunci cînd vîrsta și disperarea îi dau tîrcoale, iar cîntecul de sirenă al renunțării și resemnării pare tot mai atrăgător, iubirea pentru Tonto îl ține în viață și îl face să meargă mai departe.

Văzut pentru prima dată pe vremea cînd tata îmi citea din America ogarului cenușiu, de Romulus Rusan, filmul e același și totuși altul acum, după ce – între timp – am bătut și eu la pas trotuarele străzilor din Upper West Side, cu farmecul lor puțin desuet, cu clădirile oarecum în paragină și gropile destul de adînci din caldarîm. Aventurile bătrînului Harry sînt și aventurile mele. Motanul lui temporar dispărut e și motanul meu temporar dispărut. Dialogurile sau monologurile lui cu patrupedul, de multe ori mai reușite decît dialogurile sau monologurile paralele cu alți oameni, sînt în egală măsură și ale mele.

La polul opus – filmul Hachiko, în varianta americană, cu Richard Gere. Povestea de dragoste dintre om și animal devine tragică mult mai devreme, prin moartea stăpînului, lucru de neînțeles pentru cîinele credincios, care continuă ani în șir să-l caute și să-l aștepte. Aici cîinele are rolul principal, el e eroul fără speranță al cărui zbucium nu ne lasă indiferenți. Ce ne mișcă pînă la lacrimi și ce ne aduce în pragul disperării, oameni și animale deopotrivă? Cine e omul și cine animalul?

Întrebare cu atît mai justificată cu cît, în multe filme, personajele malefice recurg la acte diabolice împotriva animalelor favorite ale personajelor pozitive, pentru a le face un rău și mai mare acestora din urmă. A se vedea, în trecutul mai mult sau mai puțin recent, prima serie din Line of Duty, în care cîinele alb al personajului negru are un sfîrșit teribil.

Dar, din fericire, și animalele de companie își iau, uneori, răzbunarea. În filme, cel puțin, dacă nu și în viață. Mă refer, evident, în primul rînd la personajul felin principal din Acea pisică blestemată, care le vine de hac, în cele din urmă, tutoror răufăcătorilor din film. În egală măsură, și la pe nedrept aproape necunoscutul Umbra pisicii, film alb-negru de la începutul anilor ’60, în care pisica titulară ne ține cu sufletul la gură în lupta oarecum inegală cu asasinii stăpînei sale. Mai recent, pisica apare și în rol terapeutic-educativ, în A Street Cat Named Bob, în care îl face pe stăpînul ei să renunțe la diverse alte dependențe și să revină pe drumul cel bun.

Prin anii ’70, Iordan Chimet publica un volum intitulat Eroi, fantome, șoricei, în care făcea o trecere în revistă nostalgic-sentimentală a perioadei de glorie a celei de-a șaptea arte, și care cred că ar merita o completare cu cîinii și pisicile favorite ale cinefililor și cineaștilor. Cum ar putea exista Jerry fără Tom, doamna fără vagabond, familia adoptivă fără pisicile aristocrate? Și lista rămîne, evident, deschisă…

În căutarea unor soluții la problemele de zi cu zi, de multe ori filmele și personajele lor ne vin în ajutor. Imaginația are, temporar, cîștig de cauză în fața realității. Atunci cînd oamenii ne dezamăgesc, pisica sau cîinele favorit ne salvează cu inocența lor autentică. De o parte și de alta a micului sau a marelui ecran, cei mai buni prieteni ai omului sînt actori și spectatori în egală măsură. Cățelul meu care latră cînd îl vede pe terrierul lui Hercule Poirot din Martor fără glas sau motanul care încearcă să prindă tot ce mișcă pe ecranul televizorului sînt staruri încă nedescoperite de lumea divertismentului. Pisica egipteană pe care Poirot i-o oferă lui Miss Lemon, sub privirile neîncrezătoare ale Căpitanului Hastings, e la fel de vie precum siameza mea, care toarce și se cuibărește mai bine pe canapea, visînd probabil la eternele cîmpuri de vînătoare din paradisul pisicilor. 

Alcor C. Crișan este eseist, cinefil, iubitor de cîini, pisici și alte animale mici.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.