Geamgii şi bricoleuri

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
Geamgii şi bricoleuri jpeg

Cu mai bine de un secol în urmă, grupuri răzleţe de geamgii din comuna Mărgău (Cluj) au început să migreze spre periferiile rurale ale Bucureştiului. La începuturile sale, meseria de geamgiu avea de-a face cu un parcurs itinerant, descris în termenii unor istorii picareşti: cei mai mulţi închiriau un vagon de tren din Huedin, împreună cu alţi doi-trei consăteni, demontau căruţele roată cu roată, apoi le îmbarcau, alături de cai. După cîteva zile, reasamblau atelajele şi începeau să cutreiere satele din preajma Capitalei, în căutare de muşterii cărora să le schimbe ferestrele sparte. Vîrsta de la care un viitor geamgiu îşi începea ucenicia (obligatorie înainte de primirea certificatului de lucrător ambulant) era foarte mică (12-14 ani) şi putea ajunge chiar şi la 8-9 ani. Ucenicia era inevitabilă şi pentru că îi asigura viitorului geamgiu o minimă pregătire specializată, valorizată, şi pentru că implica trecerea de la un parcurs nomad, precar, la o formă de profesionalizare a acestei practici. 

Ne aflăm într-un mediu departe de învăţări cu ajutorul cărţilor, descris astfel de etnologul Cristina Papa: „Aici, a învăţa impune voinţă, viclenie, şi nu e, contrar a ce s-ar putea gîndi, treaba maestrului. Cunoaşterea permite menţinerea puterii din partea celor care sînt privaţi de ea: competenţa nu este distribuită în mod gratuit şi, din acest motiv, trebuie

Prin urmare, acest

este mai întotdeauna dublat de un

„acea privire scurt aruncată de croitor înainte să coasă“, teoretizată de etnologii Denis Chevalier şi Isac Chiva. Acest cîmp al automatismelor are de-a face cu o

care îl obligă pe artizan să construiască propriile răspunsuri în termeni de ustensile, gesturi şi materii. Rutina şi, prin ea,

cu materia trimit la ceea ce literatura etnologică franceză numeşte

(„dintr-o mişcare“), un gest eficace şi precis, efectuat cu dexteritate, şi care necesită un timp important de planificare, de experimentare, de tatonare. Acest

este un proces construit exclusiv pe baza experienţelor empirice, a unei lecturi senzoriale. El permite nu numai acţiuni rutiniere, ci, mai ales, atunci cînd situaţia o cere, imaginarea rapidă a unor improvizaţii. Pe scurt: bricolajul. 

În ultimele decenii ale perioadei socialiste, pentru că o mare parte a apartamentelor nou-construite sufereau dramatic de pe urma rabatului de la calitatea accesoriilor domestice – printre care şi ferestrele –, geamgiii mărgăuani erau din ce în ce mai mult implicaţi în economia informală a reparaţiilor. Pentru a nu suporta consecinţele sustragerii de materiale din cîmpul muncii – cum se întîmpla în cazurile nefericite ale altor muncitori activi în economia secundară –, aceştia reuşeau să imagineze o geografie a resturilor de geam – marja de pierdere inerentă acceptată –, care să le permită utilizarea materiei prime în activităţi economice informale. Adică să

O altă strategie de a crea surplus era ca, bazîndu-se pe relaţiile cu distribuitorii de materie primă, să solicite o cantitate mai mare decît cea de care aveau nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile de serviciu. Cînd lucrurile nu funcţionau conform planului, alte forme de improvizaţie păreau să lase portiţe de ieşire... 

O particularitate definitorie a comunităţii de geamgii mărgăuani era utilizarea, pentru o lungă perioadă de timp, a „limbii gumuţeşti“. Aceasta era mai degrabă instrumentată în relaţiile comerciale, mai ales în practicile de tip speculă, nu neapărat şi în relaţiile de lucru. Dar cum, de multe ori, acestea se suprapuneau, mai ales după amestecarea cu „guzii“ (toţi colegii care nu proveneau din Mărgău) în cadrul cooperativei,

a preluat atît funcţiile unui limbaj profesional, cît mai ales pe cele ale unui limbaj secret. Practicile vînzării informale datau încă de pe vremea în care acest tip de comerţ se putea desfăşura liber, mai ales cu ajutorul „cărţii de moţ“. În noul context, ele erau criminalizate, iar

putea servi, la nevoie, ca o armă defensivă foarte utilă. 

Unul dintre cuvintele care mi-au atras atenţia în mod special a fost „tălăuze“ – geamuri –, pentru că acesta era utilizat uneori de interlocutorii mei şi sub formă de verb tranzitiv: „să tălăuzească“. Pentru foarte mult timp, am fost convins că verbul însemna, pur şi simplu, a tăia şi a monta geamuri. Întîmplarea a făcut ca, la începutul lunii octombrie 2010, să îl aud pe un geamgiu discutînd cu soţia (în gumuţască) despre fostul premier – fiu de geamgiu mărgăuan: „Boc ăsta nu prea

bine.“ L-am întrebat, amuzat, ce înseamnă

în acest caz. Mi-a răspuns că premierul „nu se pricepe să conducă ţara“. Am încercat, ulterior, să-mi clarific acest concept cu o parte dintre interlocutorii mei. Sensurile multiple pe care le încorporează acest termen intersectează

unei situaţii şi capacitatea de

şi de

în funcţie de o situaţie dată, asemănătoare „trucurilor şi ingeniozităţilor“ tehnologice care sporesc eficacitatea produsului în cazul cîntecelor lăutarilor de la Zece Prăjini (studiaţi de Victor Al. Stoichiţă) şi pe care aceştia le numesc „şmecherii“ sau „ciorănii“. Astfel, a tăia, a monta şi a vinde geamuri se putea transforma într-un „şiretlic tehnologic“, care avea de-a face cu

teoretizată de Michel de Certeau şi preluată de Stoichiţă pentru a descrie contextele în care apar

şi

lăutarilor. 

Bogdan Iancu este antropolog. 

Foto: Lucian MUNTEAN

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.