Gaborii cu pălărie

Ioana MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Gaborii cu pălărie jpeg

„Uite, mami, ţigănci!!!“, îşi aduce aminte Klara, rîzînd de reacţia unui puşti cînd a văzut-o cu copiii ei la grădina zoologică. „Au venit la zoo, ce caută aici?“, îşi întreba copilul mama. Klara Gabor, o tînără de etnie romă din satul Vălenii, judeţul Mureş, poartă mereu haine tradiţionale ţigăneşti. Nu o face pentru spectacol, nici ostentativ, ci pentru că asta este tradiţia familiei sale şi a clanului din care face parte, gaborii cu pălărie. Pentru gabori, reputaţia este importantă, iar în cazul femeilor aceasta presupune şi o îmbrăcăminte corespunzătoare, „cu respect“, cum spune mama Klarei. 

Klara e îndrăgostită de croitorie. Face haine tradiţionale ţigăneşti, la comandă sau din proprie iniţiativă, pe care le vinde cu ajutorul unei pagini de Facebook. Stă multe ore pe zi în holişorul îngust unde şi-a instalat o veche maşină de cusut „Ileana“. Merge mai încet, dar maşinile noi „nu duc toate materialele“. Face fuste, şorţuri, cămăşi, genţi, dar şi garnituri de pat şi draperii. Fustele se dau cel mai bine, însă o fustă îi ia cam două zile de muncă, a cîte opt ore. E migălos, îmi explică Klara, „două pliuri, un cui…“. Din nouă metri de material trebuie să ajungă la 65 de centimetri. Iar apoi urmează călcatul, cu grija fiecărui pliu. Pentru o fustă cu şorţ, portul complet, foloseşte 12-15 metri de material. „Pentru cele mai plinuţe, 15“, glumeşte Klara. „Iar femeile rome se poartă plinuţe, cu forme“, adaugă ea chicotind.

„Am cumpărători de toate felurile, şi romi, şi nu. Îmi place să lucrez mai mult cu turiştii. Ţiganii nu au chestia asta cu îmi dai măsurătorile şi eu ţi le trimit prin poştă. E o chestie nouă pentru ei.“ Pe pagina ei, Klara oferă livrarea la domiciliu cu plata ramburs. Dar de prea multe ori se loveşte de întrebarea „Ce e aia ramburs?“. I-ar plăcea să se extindă, să-şi deschidă un magazin, să reuşească să cîştige mai mult decît puţinul de acum. „Prima dată a fost doar

, îmi place să cos, să mă joc cu materialele. Dar vreau să mai cîştig şi eu un ban, aşa că am combinat plăcutul cu utilul.“ 

Grosul banilor în casă este adus de tatăl Klarei. „Sistemul nostru de caste e foarte similar cu cel al indienilor, cel din India“, îmi explică Klara. „E definit prin munca pe care o fac.“ Iar gaborii sînt fierari, meşteri ai metalelor. Au meseria din naştere, din familie. Capul familiei Gabor din Vălenii, tatăl Klarei, este tinichigiu. De douăzeci de ani. După ce a terminat şcoala la Tîrgu Mureş, şi-a deschis propriul atelier auto. „Vin maşini şi din alte localităţi la el“, îmi spune Klara, fiica cea mare a familiei. În octombrie e cel mai aglomerat. „Iarna vin foarte mulţi oameni la tata, în octombrie, la primul frig, nu au cauciucuri de iarnă şi se ciocnesc mai repede.“ Cînd e nevoie şi de vopsitorie, îl ajută şi restul familiei. 

Gaborii ţin foarte mult la familie şi la apartenenţa la clan. „În România sînt foarte multe feluri de ţigani. Căldărari, ursari, ţiganii turci. Nici unii nu au legătură cu ceilalţi“, explică Klara. „Nu ne amestecăm unii cu alţii. Ne respectăm, dar fiecare cu grupul lui. Ne ştim locul.“ Respectul deosebit pentru tradiţie şi felul lor de-a fi i-a determinat pe cei din familia Gabor din Vălenii să îşi deschidă uşa casei şi să facă cunoscut lumii modul lor de viaţă. S-au băgat astfel în proiectul Tzigania, menit să includă comunităţile tradiţionale de romi într-un circuit turistic dedicat. „E un proiect de cunoaştere din interior a culturii rome“, îmi spune Klara. Prin mai multe agenţii de turism, ajung la ei grupuri de oameni care doresc să înţeleagă cum e să trăieşti într-o astfel de comunitate. Să le cunoască tradiţiile, obiceiurile. Dar şi să mănîce o supă cu tăieţei, bună, de casă. „Unul dintre ghizi ne-a spus că avem o supă ce poate trezi morţii din morminte“, rîde Margareta, sora mai mică a Klarei. Mama lor este măiastra din bucătărie. Odată, a pregătit masa pentru un grup de 54 de persoane. „Totul ţine de o bună organizare“, zice Ghizela, justificînd reuşita. 

Cei mai mulţi turişti vin din străinătate. Din Germania, Australia, Italia, Franţa. Doar vreo zece români au fost în vizită la ei în cei cinci ani de activitate. Mulţi dintre cei care ajung la familia Gabor se şi întorc. Cu unii au rămas chiar prieteni. Un oaspete din Irlanda vine în fiecare an. Ba chiar vrea să îşi cumpere şi o casă în sat.

Şi Klara ar vrea să ajungă în Irlanda. A auzit că acolo sînt ţigani care se ocupă cu caii. Ar vrea să-i vadă, să-i cunoască. Cînd a fost în Germania, voia să-i întîlnească şi pe cei germani. A întrebat, a căutat, dar nimeni nu vorbeşte despre ei. „Am întrebat şi recepţionerul de la hostel-ul unde stăteam. Mi-a zis ca nu cumva să mă duc să-i caut, că o să am probleme. Stereotipuri stupide.“ 

La familia Gabor poţi să te duci să iei prînzul, să cinezi sau doar să stai la poveşti la o cafea şi prăjituri. Uneori se lasă cu muzică şi dans, dacă e pe placul oaspeţilor. Turistelor le face o deosebită plăcere să se îmbrace în haine tradiţionale ţigăneşti. Cele făcute de Klara. Se pozează cu tot felul de ţinute. Cele mai îndrăzneţe se îmbracă, îşi fac codiţe, îşi pun năframă şi apoi ies cu toţii la plimbare prin Tîrgu Mureş. Să vadă cum eşti privit ca rom de către ceilalţi. 

La discuţii, cele mai multe întrebări sînt legate de măritiş. Turiştii se miră că mai au încă mariaje aranjate în ziua de azi. „Dar nu sînt forţate“, adaugă Klara. „Nu ne mărităm aşa repede ca alte clanuri. La noi se întîmplă la 14-15 ani. Sînt aranjate, dar nu forţate. Aşa sîntem crescute, ne e implantat în minte de cînd sîntem mici. Este foarte normal.“ Dacă fata nu vrea sau dacă există conflicte după nuntă, aceasta poate să plece foarte uşor, nimeni nu o reţine, nu o împinge. Margareta, la cei 13 ani ai săi, e mai circumspectă: „Te întreabă «Vrei să te măriţi?», dar la 13 ani ce să zici? Dai din umeri şi asta e“. Tinerele cupluri rămîn însă mult timp sub observaţia şi în grija părinţilor. „Trăim ca tot restul lumii. Singurul lucru diferit e că încercăm să păstrăm tradiţia. Tradiţia şi familia ne oferă un scut de protecţie. La noi nu găsiţi femei violate, de exemplu, sau copii abandonaţi. Nu la gabori.“ 

Dar nu se poate vorbi de măritiş fără să nu ajungi şi la zestre. Klara îmi explică cum toţi turiştii sînt miraţi de faptul că fata vine cu zestrea. „Nu, nu sîntem cumpărate, cum cred mulţi.“ Băiatul vine cu casa, iar fata cu zestrea. „Îţi dau zestre dacă ai în ce s-o pui“, adaugă Klara zîmbind. În timp ce vorbeşte de zestre, îmi arată vitrina din spatele ei. Este plină de veselă felurită, în multe culori, aranjată extrem de ordonat şi decorativ. 

Klara îşi aduce aminte că are de terminat o geantă. Se aşază în faţa „Ilenei“ pe holişorul cel îngust. Dacă se gîndeşte mai bine, parcă i-ar plăcea şi o maşină de cusut mai nouă. „Sînt unele moderne cu masă încorporată, de obicei se folosesc în fabrici, dar sînt scumpe. Una nouă costă în jur de 40 de milioane. Şi nu prea se găsesc, mi-aş lua măcar second-hand.“ Ar vrea să se poată întreţine singură. Şi pe cei doi copii ai săi. A divorţat, a luptat din greu să îşi păstreze ambii copii, pentru că băiatul era dorit de familia tatălui şi acum nu are de gînd să se mai mărite. „Peste cinci sau zece ani o să am o viaţă atît de independentă încît nu voi mai putea accepta să îmi zică cineva ce am voie şi ce nu.“ Şi vrea să poată decide singură pentru viitorul copiilor ei, să aibă libertatea de a le da lor libertatea să aleagă. 

Ioana Moldovan este fotojurnalist freelance (www.ioanamoldovan.com). 

Foto: I. Moldovan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.