Fotbalul se naşte în vacanţa de vară

Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Fotbalul se naşte în vacanţa de vară jpeg

Amigdalele poartă vina pentru primele mele tabere de vară. Roşii, mari ca nişte prune, aşa mi le descria mama. Aveam patru ani jumate şi m-au trimis la Eforie Nord, să respir aerul de mare, bun pentru gîtul mereu inflamat. Opoziţia mea fusese fermă, nu suportasem prea bine să stau o lună fără ai mei şi, cînd m-au adus acasă, în vara lui ’77, n-am vrut să le vorbesc. O muţenie ostilă pe care uneori aveam s-o adopt ca pe un soi de camuflaj. De la bun început, am fost convins că tabăra de vară are o legătură cu boala, cu spitalul, cu tratamentul. Vara următoare m-au luat din tabără şi am mers la Saturn, în concediul lor. Altceva...

Într-o tabără adevărată aveam să merg în ’81, după clasa a II-a, la Cheia. Era o tabără de pionieri, unde ne însoţea domnul Oancea, un învăţător pitic purtător de cocoaşă, căruia de fiecare dată cînd voiam să cumpăr ceva trebuia să-i cer cîte 5 lei din banii de cheltuială pe care taică-miu mi-i lăsase la el ca la o bancă. Mi-era jenă să-l tot trag de mînecă pentru fiecare gogoaşă. Aici m-am mai dumirit cam cum era cu taberele – un fel de armată. Cea mai pregnantă însă este amintirea bătăilor pornite cu alţi băieţi din Prahova, cazaţi la altă cabană. Nu ştiu de unde pornise conflictul – de fapt, habar nu am dacă l-am ştiut şi atunci. Îmi e încă limpede că Tinel ne-a trezit pe toţi şi în cîteva minute ne-a mobilizat. Stîrnise o hărmălaie în care vîjîiau cataramele curelelor, aşa am înaintat bezmetici în întuneric. Nu mai ştiu ce-a ieşit, dacă am fost lovit ori dacă am răpus vreun nenorocos. Am rămas doar cu agitaţia care ne scosese gata să ne luptăm şi cu furia care ne-a stăpînit pînă spre miezul nopţii. Şi încă ceva. De la mănăstirea Suzana îmi luasem nişte cărţi poştale pe care le vîrîsem sub o helancă, a căror formă dădea un volum ţesăturii. Aşa apar în fotografia pe care profesorul mi-a făcut-o în curtea mănăstirii Suzana. Cînd m-am întors, ai mei m-au întrebat ce am acolo, iar eu între timp pierdusem cărţile poştale şi, crezînd că e vorba de ceva grav, am ţinut-o una şi bună că sub helancă nu e nimic, că li se pare şi că nu se vedea decît însigna cu ciocănitoarea Woody. De atunci mai am două cărţi poştale expediate, amîndouă cu un mesaj tipic, scurt şi sec, trimise la două zile diferenţă: „Dragi părinţi, vă trimit calde salutări din frumoasa staţiune Cheia. Cu drag Cosmin.“ În a doua, fără nici o explicaţie, înlocuisem „salutările“ cu „felicitări“.

A patra tabără, din ’84, are legătură cu prima: boala. Nu eram bolnav, dar fiind vorba de un sistem de relaţii pînă şi la nivelul ăsta, mama, asistentă medicală la maternitate, aranjase să merg într-o tabără TBC, la Buşteni. Pe strada noastră erau patru fraţi care tot mergeau acolo şi aflasem că le fusese bine. Deşi fraţii Grancea erau sănătoşi tun, am mers la Buşteni cu o strîngere de inimă. Nu-mi plăcea ideea de a purta în vreun fel sau altul semnul unei slăbiciuni. Cînd am ajuns acolo, mi-am dat seama că, de fapt, eram înconjurat de mulţi bucureşteni cărora părinţii le aranjaseră vacanţe gratuite la munte. Era un fel de a spune că dintr-odată devenisem un altul. Şi mai stăteam şi la Vila Roth, în coasta hotelului BTT. Prin urmare, era obligatoriu să profit de avantajul ăsta. Dar ce să faci în Buşteni, unde detectasem o plictiseală vecină cu boala? Aveam să ne dăm seama repede că, de fapt, lentoarea stimula aventura. Aşa ne-am pornit spre cascada Urlătoarea, cu întoarcere prin Poiana Ţapului, în excursii clandestine pînă la Azuga, într-o clădire neterminată aflată la şosea, sau în sala de jocuri mecanice unde eram încredinţaţi că, dacă băgăm degetul în gaura unui aparat, vom putea să declanşăm deschiderea recipientului metalic în care se adunau fisele. Distracţiile s-au succedat repede, pînă într-o zi cînd mi-am reamintit că, la sfîrşitul săptămînii, ASA Mizil urma să joace la Ploieşti cu Petrolul. Echipa noastră era la primul sezon în divizia B, ceva istoric, de neratat. Ce puteam să fac? Pentru a lua parte, îmi trebuia o strategie. Cu o zi înainte, trecusem pe la oficiul poştal pentru a trimite o vedere acasă cu ceva ştiri despre cît de bine îmi era la Buşteni. Aşa că am dat o tură la poştă şi... pune-te iar pe scris.

Lucrurile se schimbaseră brusc, totul devenise dramatic, scrisul nervos: „Dragi părinţi, Vă trimit a doua vedere pentru a vă anunţa că nu mai pot rezista în tabără. Asta pentru că mîncarea nu este bună, nu ne lasă prin oraş şi ne bat îngrijitoarele. Mie şi dor de voi. Eu vă rog din suflet să veniţi să mă luaţi cît mai repede că nu mai rezist Veniţi să mă luaţi joi, vineri, cel tîrziu sîmbătă. Veniţi să mă luaţi că dacă nu fug. Cu drag...“ Ziua următoare, încă o carte poştală, acelaşi mesaj, dar cu un scris mai îngrijit. Duminică, în ziua meciului, m-am pomenit cu maică-mea. Cînd am văzut-o, la prînz, mi-a fost clar că meciul era compromis. Ne-am plimbat prin oraş, am făcut un picnic pe pajiştile din apropierea hotelului Silva, cu sandviciuri, un pepene şi discuţii lămuritoare ca să mai rămîn o săptămînă. Eu, nu şi nu. Dacă tot pierdusem meciul, măcar să mă răzbun. Mi-am făcut bagajul şi... la gară. Acasă l-am găsit pe tata satisfăcut de un meci de neuitat, chiar dacă pierdut cu 5 la 2:

– Dar a dat Costel Lazăr un gol de mondiale! a conchis.

Toată seara l-am ascultat cu gura căscată, încercînd să-mi închipui excursia de microbist reciclînd deplasările din divizia C la Sinaia, Buşteni, Băicoi sau Buzău, unde tata mă purtase ca într-o misiune apostolică. Duminica următoare aveam meci acasă cu Metalul Plopeni. Alţi prahoveni. Nu mai ştiu dacă atunci sau în alt campionat i-am bătut cu 4 la 0. Dar la noi acasă nu mişcau în front. 

Cosmin Manolache este scriitor.    

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.