Pe 17 noiembrie 2017, Comitetul Executiv Național al PSD adopta o rezoluţie împotriva aşa-numitului „Stat Paralel şi Ilegitim“. Acesta ar fi folosit resursele financiare publice şi instrumentele specifice autorităţii de stat „pentru a-i intimida, şantaja sau a-i înlătura pe decidenţii politici“.

Cu un an înainte, în septembrie 2016, deputatul PSD Sebastian Ghiță afirma că Victor Ponta şi-a dat demisia din funcţia de prim-ministru întrucît a fost informat că „trupe din astea care au luptat în Piaţa Taksim şi în Piaţa Maidan urmează să atace Guvernul“. Era importată astfel din Turcia narațiunea de tip fake news a loviturii de stat puse la cale de statul paralel.

Conceptul de stat paralel (Parallel -State) a intrat în discursul public din Turcia la sfîrșitul anului 2013, înlocuindu-l, treptat, pe cel de stat profund (deep state), foarte popular în anii 1990. Președintele Recep Tayyip Erdogan a acuzat Statul paralel de tentativa de puci din 15 iulie 2016. După instaurarea stării de urgență, au fost concediați sau suspendați 150.000 de funcționari, au fost arestate 50.000 de persoane, printre care jurnaliști, scriitori, universitari, au fost închise ziare, posturi de radio și televiziune.

Între statul paralel și statul profund există o distincție importantă. Dacă statul paralel este o caracteristică a regimurilor care „păstrează atît structurile paralele, cît și pe cele tradiționale ale statului, într-o tensiune permanentă“ (Robert Paxton, The Anatomy of Fascism, 2004), statul profund este o „asociere hibridă de elemente guvernamentale și ale marii finanțe, care este capabilă să conducă fără consimțămîntul celor guvernați“ (Mike Lofgren, The Deep State, 2014).

În statul paralel, partidul aflat la putere își subordonează structurile legitime ale statului, așa cum au făcut comuniștii și fasciștii. Să remarcăm aici că nu statul paralel, ci coaliția PSD-ALDE a schimbat trei prim-miniștri într-un an, ultima situație de acest gen fiind înregistrată în 1944, în plin război. Interesul de partid a fost pentru PSD-ALDE mai important decît interesul național, ceea ce reprezintă o caracteristică a statului paralel, întruchipat în acest caz chiar de PSD-ALDE.

Pentru Liviu Dragnea însă, statul paralel este format din „oameni din serviciile secrete, o parte din procurori, o parte din judecători, oameni din Serviciul de Protecţie şi Pază, din Garda Financiară, ANAF, Poliție, Vamă, din mediul privat“. Pare a fi, mai degrabă, definiția statului profund. Dar confuzia stat paralel – stat profund este prea puțin importantă pentru PSD-ALDE. Stat profund ar fi sunat, probabil, mult prea poetic pentru publicul hipnotizat al televiziunilor arondate PSD.

Statul paralel este una dintre narațiunile majore declinate prin fake news de regimurile autoritariste și populiste, care la București are izul puternic al unei narațiuni paranoide. Din 2017, pe măsură ce termenele unor dosare sensibile devin presante pentru oamenii politici, se decretează mobilizarea generală împotriva statului paralel. Liviu Dragnea, președintele PSD, acuză UE și NATO că sprijină și finanțează statul paralel din România. Întîmplător sau nu, în urma unei investigații a Biroului European Antifraudă (OLAF), Dragnea fusese acuzat de fraudarea fondurilor europene prin TelDrum, ancheta fiind preluată de DNA.

În 1990, în narațiunile fake news propagate de nomenclatura securist-comunistă se relata că străinii alimentează cu materiale de propagandă și valută manifestanții din Piața Universității, urmărind dezmembrarea țării. În 2017, narațiunile fake news propagate de PSD-ALDE arătau că angajații multinaționalelor sînt plătiți pentru a protesta împotriva guvernului și că statul paralel condus de Soros vrea să pună stăpînire pe România. Cuplarea acestei narațiuni cu cea privind transformarea României în „colonie UE“ aduce în prim-plan discursul populist privind statul înconjurat și infiltrat de dușmani, făcîndu se apel la patrioții adevărați pentru salvarea ființei naționale.

Richard Hofstadter definea „stilul paranoid“ de a face politică prin cultivarea fanteziilor conspiraționiste și a suspiciunii. Paranoicii văd lumea ca pe o luptă pe viață și pe moarte între Bine și Rău, în termeni absoluți, fără putință de compromis.

Una dintre teoriile conspirației la modă astăzi este cea a statului paralel. De ce cred oamenii toate aceste minciuni? Pentru că minciuna este cel mai bun vehicul pentru emoție în media de astăzi, iar publicul are nevoie de emoție, nu de adevăr. Pentru că media paranoidă îi linșează zilnic pe cei care s-ar face vinovați că el, publicul, trăiește prost. Pentru că expunerea la fake news, dezinformare și teorii ale conspirației duce la alterarea percepției și la decizii în consecință. În România, ficțiunea statului paralel trăiește din frustrarea celor săraci și din superstițiile cu iz paranoid ale nostalgicilor național-comuniști. 

Marian Voicu este jurnalist la TVR. Cea mai recentă carte publicată este Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism, Humanitas, 2018.