Folclor fără folclorişti

Publicat în Dilema Veche nr. 121 din 18 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre un străunchi al meu, personaj spectaculos, iubitor de artă şi de femei, nechibzuit şi înţelept, aventuros şi generos, s-au spus întotdeauna numai vorbe bune în familie. Dar ce am reţinut încă din copilărie de la cei care povesteau despre ruda noastră uşor legendară era menţiunea care revenea la capătul fiecărei evocări, aceea că îi plăcea să bîrfească şi că o făcea cu un haz nebun. Nu numai că nu părea să fie ceva blamabil, dar se cita din bîrfele lui rămase celebre prin subtilitate şi haz. Mult mai tîrziu, cînd am observat în afara familiei că nu şade frumos să bîrfeşti cu gura mare, că e bine să o faci cu mîna la gură (pentru că oricum o faci), dar mai ales cînd am înţeles că bîrfa chiar poate fi exclusiv rea sau tîmpă, am constatat şi cît poate fi ea de plicticoasă. Caut în dicţionarele româneşti. Într-adevăr, se pare că toate definiţiile termenului, frustrant de sumare de altfel, converg spre sensul de afirmaţii răuvoitoare şi neadevărate, sinonime cu calomnia. Cum rămîne atunci cu sintagmele încetăţenite în limbă, cum ar fi mi-e dor de o bîrfă bună sau hai să ne mai întîlnim la o bîrfă? Mă lămuresc incursiunile în definiţiile altor limbi. Pentru francezi, ba chiar mai explicit pentru englezi, bîrfa este o vorbărie plăcută care satisface curiozitatea personală, e o indiscreţie comunicată într-un limbaj familiar. Aşadar, nu e obligatoriu o invenţie şi nu e neapărat răuvoitoare. E rezultatul unui demers de informare, de cele mai multe ori util, cu atît mai percutantă cu cît are mai mult haz sau este mai savuroasă. Informaţiile personale maliţioase, dezvăluirea unor secrete mărunte, jocul de ambiguităţi al exprimării creează complicităţi de grup mic şi instalează relaţii cu un oarecare grad de intimitate. Irina Nicolau afirma că etnologii nu vor înţelege satul pe deplin atîta timp cît studiile de port popular nu vor trata şi tema cîrpitului, cît studiul sărbătorilor nu va lua . în considerare şi cultura cîrciumii sau cît speciile folclorului literar nu vor include şi bîrfitul. Pentru că, cel puţin în satul tradiţional, cu siguranţă nu se bîrfea oricînd, oriunde şi nici oricum. Bîrfa era necesară şi fomalizată. În zilele de lucru se bîrfea scurt, la portiţă sau peste gard, dar numai dacă exista un pretext pentru această "vizită", dacă împrumtai sau înapoiai ceva, un pumn de boabe, un ou sau o găleată de var. Se bîrfea pe drum la răscruci la întîlniri întîmplătoare, la fîntînă, dar mai ales la spălatul rufelor la rîu. Acolo, lîngă apa curgătoare care curăţă, bîrfele erau mai apăsate şi rîsul mai gras. Duminicile se bîrfea la horă, acolo unde se legau şi se dezlegau iubiri, iar seara - pe şanţ sau pe băncuţa din faţa casei, urmărind cu privirea trecătorii. Pentru că la cîmp nu era timp de bîrfă, pentru că duminica bărbaţii erau mai mult la cîrciumă, ar putea să pară că în satul tradiţional bîrfeau numai femeile. Şi într-un fel, chiar aşa era, doar că ele o făceau cu precădere între rude sau cu vecinele apropiate, comunicînd de la gură la ureche. În timp ce ei... ei o făceau la sărbători anume şi bine pregătiţi, ei o făceau în gura mare. Cel puţin o dată pe an, bărbaţii satului aveau dreptul să bîrfească public. Pentru că ce altceva era strigarea peste sat, dezvăluirea în auzul tuturor a unor comportamente în afara normei, a unor greşeli şi defecte ştiute sau bănuite de toţi, dar nespuse pînă atunci? Bîrfa rituală ca formă de cenzură comunitară, vorba care te face de ruşine, dar în acelaşi timp te face să nu mai faci, era folositoare pentru că oferea şansa ca, odată pedepsit, să reintri în rîndul lumii. Aşadar, în societatea tradiţională bîrfa era necesară nu numai pentru că transmitea informaţii în absenţa unui ziar local, dar şi pentru că reechilibra excesele. Mi-e teamă că în societatea actuală, bîrfitul rămîne - cum spunea nu mai ştiu cine - ceva care îţi place, despre cineva care nu îţi place.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.