Foamea reală și frica de a muri de foame

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Ultima ediţie a raportului Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial, publicat pe 13 iulie 2020, estimează că aproape 690 de milioane de persoane au suferit de foame în 2019 – o creștere cu 10 milioane față de 2018 şi cu aproape 60 de milioane în cinci ani. Costurile mari şi accesibilitatea financiară scăzută înseamnă că miliarde de persoane nu se pot hrăni cu mîncare sănătoasă ori bogată în nutrienţi. Cele mai multe persoane care suferă de foame sînt în Asia, dar numărul acestora creşte rapid în Africa. La nivel mondial, raportul preconizează faptul că pandemia de COVID-19 ar putea determina ca încă 130 de milioane de persoane să sufere de foame cronică pînă la sfîrşitul anului 2020. (Apariţia unor noi zone în care persoanele suferă de foame acută în contextul pandemiei poate uneori determina creşterea acestui număr.) Asia găzduieşte cel mai mare număr de persoane subnutrite (381 de milioane), Africa se află pe locul al doilea (250 de milioane), urmată de America Latină şi Caraibe (48 de milioane). Prevalenţa globală a subnutriţiei – sau procentajul total de persoane care suferă de foame – s-a schimbat puţin la 8,9%, dar cifrele absolute au crescut din 2014. Acest lucru înseamnă că, în ultimii cinci ani, foametea a crescut odată cu populaţia planetei (sursa: unicef.org).

În același timp, în lumea occidentală, foamea pară să țină de domeniul trecutului, e un „subiect” de Ev Mediu, aproape nimeni nu mai suferă de foame, s-au găsit variante de a hrăni și persoanele defavorizate, în fiecare țară civilizată există organizații care împart „supa populară” la colț de stradă. Se consumă din ce în ce mai mult, se mănîncă în exces, de aici și apariția unei adevărate „epidemii” de obezitate, inclusiv la copii, mai ales în Statele Unite, se aruncă din ce în ce mai multă mîncare. Pe de altă parte, noile mode și diete care impun anumite standarde corporale, dar și un mod de viață cît mai „sănătos”, îi determină pe cei cu dare de mînă să se înfometeze de bunăvoie ca să arate cît mai fit, adolescente care visează să devină modele suferă de anorexie. România începe să se încadreze și ea în trend, deși la noi nivelul de trai încă nu se compară cu cel din Vest și există încă destule familii care trăiesc la limita sărăciei. Totuși, în fiecare an, de Crăciun și de Paști, vedem știri cu oameni care cumpără în exces, își plimbă cărucioarele încărcate pînă la refuz cu mîncare prin supermarket-uri, apoi ajung la spital din cauza abuzurilor alimentare. O nuntă tradițională românească înseamnă în primul rînd multă mîncare, aproape orice petrecere se desfășoară în jurul unei mese îmbelșugate. După ultimul deceniu de foamete din regimul comunist, orice gospodină vrea să-și știe frigiderul plin cu de toate.

Foamea își are paradoxurile ei. În aceeași societate occidentală bine hrănită, la începutul pandemiei, una dintre marile frici ale oamenilor, pe lîngă cea de a se îmbolnăvi, a fost că „vor muri de foame”. Așadar, s-au năpustit în magazine ca să golească rafturile și să-și facă provizii. Chiar dacă a fost „eradicată”, foamea încă există într-un subconștient colectiv. O mare foamete globală apare în multe dintre scenariile SF apocaliptice, oamenii trăiesc cu senzația că foamea ne va doborî în cele din urmă și că va duce la extincția speciei. Și, precum se știe, dragostea trece la rîndul ei prin stomac. Cred că sînt destule argumente pentru un Dosar despre foame. Foamea noastră de secole sau de zi cu zi, privită din perspective istorice, antropologice și culturale.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.