Flacăra

Selma LAGERLÖF
Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Flacăra jpeg

[...]

În noaptea zilei în care fusese cucerit Ierusalimul, domnea în tabăra cruciaților o mare bucurie. Aproape în fiecare cort se sărbătorea cu vin și mîncăruri alese; rîs și zgomot se auzea de peste tot.

Raniero dei Ranieri sta cu cîțiva tovarăși la masă și în cortul său era și mai mare veselie ca aiurea. Se golea pahar după pahar, căci Raniero mai mult ca oricine avea drept să se veselească, fiindcă în ziua aceea dobîndise o mare cinste. În dimineața în care orașul fu asediat, Raniero fu al doilea după Gotfried de Bouillon care urcase zidul și în seara aceea fusese lăudat în fața întregii armate.

Cînd isprăviră cu jaful și cu lupta, toți cruciații îmbrăcară haina pocăinței și cu lumînări aprinse intrară în biserica Sfîntului Mormînt. Atunci Gotfried spusese că Raniero va aprinde cel dintîi lumînarea sa, voind să arate prin aceasta că astfel îl cinstea pentru vitejia sa. Raniero era foarte mîndru de răsplata ce primise. Pe înserate, cînd toți erau în cea mai mare veselie, sosi un bufon și lăutari și nebunul întrebă pe Raniero dacă nu vrea să audă o poveste hazlie. Raniero știa că nebunul era vestit pentru năzdrăvăniile sale și îl lăsă să povestească.

„Odată sta Dumnezeu și cu Sf. Petre în cel mai înalt turn din Rai și se uitau pe Pămînt. Așa de mult era de văzut, că nu mai aveau timp să schimbe nici o vorbă. Dumnezeu privea liniștit, Sf. Petre, însă, mai nerăbdător, cînd bătea din palme de bucurie, cînd își clătina capul de uimire, cînd rîdea, cînd plîngea și se văita. Cînd se înseră, Dumnezeu se întoarse spre Sf. Petre și îl întrebă dacă e mulțumit cu ce văzuse.

– Cu ce să fiu mulțumit? zise Petre necăjit.

– Na, zise Dumnezeu cu blîndețe, credeam că ai să te bucuri de cele ce-ai văzut azi.

Sf. Petre însă nu se putea liniști și zise:

– E adevărat că doresc de ani de zile ca Ierusalimul să fie scăpat din mîinile necredincioșilor, dar după cele ce s-au întîmplat azi îmi închipui că mai bine era să rămîie așa cum era.”

Acum înțelese Raniero că nebunul povestea cele ce se petreceau în ziua aceea și de aceea îl ascultă cu și mai mare atenție.

„După ce vorbi așa Sf. Petre, zise nebunul uitîndu-se ghiduș spre cavaleri, se plecă peste meterezele turnului și arătă pe Pământ un oraș ridicat pe o stîncă singuratică dintr-o vale muntoasă.

– Vezi grămada aceea de cavaleri? Și vezi sîngele care curge pe străzi? Vezi toți prizonierii aceia ținuți goi în frigul nopții și vezi fumul care se ridică peste casele în flăcări?

Dumnezeu nu-i răspunse nimic și de aceea Sf. Petre vorbi și mai mîhnit. El zise că adesea a fost mîniat pe acel oraș, dar tot nu ar fi vrut să se întîmple acolo asemenea grozăvii ca acelea de astăzi. În sfîrșit, Dumnezeu răspunse:

– Totuși, nu poți tăgădui că s-au luptat cu multă vitejie.”

Aici, povestitorul fu întrerupt de aplauzele cavalerilor.

„E, nu mă mai zăpăciți, că nu știu unde am rămas. Sf. Petre îți șterse lacrimile și zise:

– N-aș fi crezut niciodată că pot fi pe lume așa fiare, toată ziua au omorît, au jefuit și nu pricep cum poți răbda așa cruzimi.”

Cavalerii rămaseră cam nedumeriți, dar găsiră gluma îndrăzneață.

– Ce nebunie! E supărat pe noi Sf. Petre?

Altul, însă, zise:

– Taci și lasă să auzim ce a răspuns Dumnezeu...

„Dumnezeu știa că e mai bine să-l lase în pace pe Sf. Petre, că nu era chip să-l domolească. Sf. Petre mai zise că Dumnezeu nu trebuie să le ție parte, fiindcă la urma urmei și-au adus aminte de el și cu picioarele goale și cu cămașa pocăinței s-au dus la biserică. Nici măcar nu e nevoie să vorbim despre acest lucru fiindcă ai văzut ce a fost și aplecîndu-se încă o dată peste metereze zise arătînd spre tabăra cavalerilor din Ierusalim:

– Vezi cum sărbătoresc cavalerii izbînda lor?

Și Dumnezeu văzu peste tot numai mese întinse, cavaleri și soldați care se uitau la dănțuitoarele siriene, paharele pline se goleau într-o clipă și jocurile de noroc erau în toiul lor...”

– Și se auzeau și nebuni care povestesc lucruri neroade, zise Raniero, nu e oare și acesta un păcat?

Nebunul rîse și se uită la Raniero ca și cum ar fi voit să zică: așteaptă că ți-o fac eu.

– Ce mă tot uluiți mereu? Un nebun uită repede ce vrea să spună.

„A, da! Sf. Petre întrebă pe Dumnezeu foarte aprins dacă cumva crede că poporul acela îi face mare cinste. Dumnezeu a trebuit să răspundă că nu crede.

– Mai înainte au fost bandiți. Bandiți și tîlhari sînt și azi. Mai bine nu le ajutai în ce au făcut, căci nu se va alege nimic bun.”

– Ia ascultă, zise Raniero cu un ton aspru...

Nebunul voia să încerce cît putea fi de îndrăzneț la vorbă și cît îl puteau răbda cavalerii și de aceea povesti mai departe.

[...]

(fragment din volumul Povestiri despre Isus de Selma Lagerlöf, Editura Universal Dalsi, 1996, traducere de Victoria Mirea Persson)

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.