Fea şi Facebook - povestea unui căţel pierdut şi regăsit

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Fea şi Facebook   povestea unui căţel pierdut şi regăsit jpeg

O cheamă Fea, are trei ani şi 42 de kilograme. Este frumoasă, foarte prietenoasă, lipicioasă chiar. Uneori are privirea unui copil care nu ştie ce să creadă despre ceea ce vede, iar alteori se face că nu aude. În special cînd ceea ce îi spun nu-i convine. De cîteva luni a dobîndit şi o prietenă, Tina, pe care a acceptat-o pe deplin, permiţîndu-i să mănînce din acelaşi castron.

În urmă cu două-trei săptămîni a plecat de-acasă, pare-se, să-şi caute jumătatea. Mi-am dat seama abia spre seară. Vecina de vizavi a văzut-o pe stradă. Dintr-un motiv care-mi scapă, nu a luat-o de zgardă să o aducă în curte. Primul drum l-am făcut la un cabinet veterinar din apropiere ca să cumpăr o lesă. Doctorul mă întreabă: „Ce fel de lesă căutaţi?“. „Pentru un ciobănesc carpatin care a dispărut de acasă“, soseşte răspunsul meu, deşi habar nu aveam ce fel de lesă caut. Seria întrebărilor a continuat: „E fetiţă, are zgardă roşie?“, „Da, da“. Tocmai ce trecuse pe acolo un domn care găsise un cîine ce părea să fie Fea. Nu lăsase nici un număr de telefon. Las eu numărul şi îl iau pe al medicului. Primesc indicii în ce zonă să-i caut. Orbecăi cu maşina, cu avaria pusă, pe străduţe întunecate, încercînd să ţin sub observaţie simultan ambele trotuare. Nimic. A doua zi dis-de-dimineaţă eram în parc la intrarea principală, cu gîndul că va veni cu ea acolo. După o lungă plimbare şi scrutarea oricărui bărbat cu patruped alături, las numărul de telefon gardienilor, după ce îi pun în temă cu ce caut. Merg din nou la cabinetul veterinar. Aflu că domnul pe care îl caut este prezentator într-o televiziune, dar nimeni nu poate spune ce fel de emisiune face. Dau de ştire unei prietene care lucrează în televiziunea respectivă, o rog să afle cine stă în cartier. Nici un rezultat. Se pare că acesta a mai fost la un alt cabinet din apropiere. Dau fuga şi acolo, doar-doar... Nici aici nu lăsase date de contact, mai mult – ar fi spus că, dacă nu-i găseşte stăpînul, o lasă în parc. Gonesc spre casă, o iau pe Tina şi plec cu ea în parc cu ideea că au ei, cîinii, instincte bune. Tina m-a plimbat haotic prin toate tufişurile, pînă cînd am obosit şi am renunţat. Între timp am mai vorbit la telefon cu prietena din televiziune, încercînd să-i spun ce nu ştiam. Cum arată omul pe care-l caut. Percepţia e subiectivă: la un cabinet mi se vorbise despre un bărbat în jur de 30 de ani, grizonant, la celălalt – tot grizonant era, dar avea în jur de 40-45 de ani şi, în plus, barbă. 

Zăpăcită de umblat prin parc, implic şi copiii în acţiune. Fiul cel mare face un poster cu Fea şi numărul de telefon, iar cel mic porneşte prin cartier să-l lipească în diferite puncte strategice. Tot cel mare primeşte sarcina să caute pe Facebook, fiindcă omul promisese că o să posteze un anunţ. Pe Facebook au mai căutat şi alţi prieteni mai orientaţi în spaţiul virtual decît mine. După 24 de ore, nici unul nu găsise nimic. Seara, dau o nouă tură pe la cabinetele veterinare şi aflu, în sfîrşit, că cel pe care-l caut face o emisiune de divertisment. Nici această informaţie nu m-a dus prea departe. 

La runda de dimineaţă pe la aceleaşi cabinete sînt îndemnată să o caut pe doamna D. N., care are o căţeluşă şchioapă, Saşa. Dînsa l-a îndrumat pe misteriosul domn la cabinet. S-ar putea să-l cunoască. Unde să o caut? În parc sau, mai bine, la dînsa acasă. Unde stă? Dincolo de Mega Image, la unul dintre blocurile acelea... Posibil la etajul V. Nu sînt foarte entuziastă să pornesc brambura după doamna în cauză, dar într-un moment de claritate îmi amintesc că o doamnă cu acelaşi prenume stătea în casa în care locuiesc şi ştiu că acum stă într-unul dintre blocurile acelea... Sun agentul imobiliar, aflu numărul de telefon, o sun şi… nu este ea. Dar povestesc întîmplarea. După o discuţie ce apucase în mai multe direcţii, aud – „Stai, ştiu cine e, dar nu ştiu unde locuieşte, pe aici pe undeva, dar mîine dimineaţă merg în piaţă şi vorbesc cu A. care vinde legume şi poate ştie; de cunoscut, sigur o cunoaşte“. Mulţumesc, fără prea multă speranţă totuşi. Mai fac o tură pe jos prin cartier, mă uit prin curţile oamenilor. Ajung acasă şi, cum nu aveam stare, îmi fac cont pe Facebook, dar nu trec de primul click: Caută-ţi prietenii. Mă enervez, îl dau naibii de spaţiu virtual şi încerc să-mi văd de treabă. După-amiază reuşesc să mă urnesc la cumpărături pentru Paşti, să nu mănînce ai mei doar salată după Înviere. 

Şi... îmi sună telefonul. O domnişoară mă întreabă „Aveţi cîine?“, „Am“. „L-aţi pierdut?“, „Da“. „L-aţi găsit?“, „Nu“. A văzut posterul lipit pe stradă, a găsit apoi un anunţ pe Facebook, a făcut legătura între ele, i-a trimis omului mesaj cu numărul meu de telefon. Îmi spune numele lui, faptul că a găsit anunţul pe un site al unei asociaţii de protecţia animalelor care-l preluase de pe pagina acestuia. Îi mulţumesc. Închid. Uit pentru ce am plecat la piaţă. Îmi sun prietena, îi spun numele omului, intră şi ea pe Facebook, şi spune – „Nu lucrează la noi, e actor“. Mă reculeg, cumpăr ce-am de cumpărat. Mă grăbesc spre casă. Search pe Google. Sun o altă prietenă, o rog să-mi dea numărul de telefon al unei cunoştinţe, regizor... Îl sun... Nu-l cunoaşte, dar se interesează. În următoarele cinci minute îmi spune că l-a găsit, îmi dă numărul de telefon şi mă anunţă că Fea nu mai este în Bucureşti. Surpriză, emoţii. Vorbesc cu domnul respectiv şi acesta mă anunţă că a dus-o într-un sat între Bucureşti şi Constanţa. Nu avea unde să o ţină. Dar s-a ataşat de ea, e atît de frumoasă şi grozavă! Îmi dă indicaţii cum să ajung în satul cu pricina şi numărul de telefon al celui unde se află. Mai dau un telefon şi, spre bucuria mea, aud că cel ce o găzduise s-ar putea să facă a două zi un drum la Bucureşti fiindcă i s-a stricat maşina de tuns iarbă. Ceea ce s-a şi întîmplat. A doua zi a adus-o acasă.

The end

Miruna Ţecheră este psihoterapeut. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.