Fanteziile şi frica, dezlănţuite. Sîntem siguri de ceea ce nu cunoaştem deloc şi ne îndoim de lucruri elementare

Horia MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Fanteziile şi frica, dezlănţuite  Sîntem siguri de ceea ce nu cunoaştem deloc şi ne îndoim de lucruri elementare jpeg

Siguranţa referitoare la anumite lucruri izvorăşte din aceeaşi sursă ca şi nesiguranţa referitoare la altele: conspiraţionismul! Sîntem siguri de ceea ce nu ştim deloc (pentru că am auzit o teorie despre…) şi sîntem nesiguri despre ceea ce ştim foarte bine (pentru că am auzit o teorie despre…). Conspiraţionismul ne sugerează că lucrurile elementare şi absolut verificabile sînt altfel (Pămîntul este de fapt plat!) şi că lucruri complicate, la a căror verificare directă n-avem acces sau nu avem cunoştinţele necesare, sînt şi ele tot altfel („turnurile WTC au căzut din cauză că le-a dinamitat CIA-u!“). Rădăcina acestor probleme pare să fie larga circulaţie liberă şi neierarhizată a informaţiei. E, în final, o problemă nouă a unanimităţii şi va trebui să dezvoltăm anticorpi noi pentru ea. Pînă una-alta sîntem expuşi unui virus teribil şi nu avem protecţie de nici un fel.

● Frica – sistem imunitar mental. Se ştie că sistemul imunitar caută permanent inamici. Dacă mediul e prea curat, lipsit de inamici naturali (bacterii etc.), sistemul imunitar o va lua razna: va inventa inamici imaginari, deci va produce alergii. În acelaşi fel pare să se întîmple şi cu frica: pentru că omul trăieşte astăzi într-un mediu tot mai sigur, „sistemul imunitar al fricii“ îşi caută inamici imaginari, dintre cei mai ciudaţi. Astfel, începem să ne temem, de exemplu, de efectele secundare ale unui vaccin (care sînt extrem de rare). Frica convinge astfel, că vaccinurile sînt periculoase, şi apare aici o siguranţă demnă de o cauză mai bună. Siguranţa aparentă a convingerilor pare să formeze o pereche dinamică cu frica şi nesiguranța (care stau ascunse în profunzimile psihice ale celui care dă verdicte absolute).

● Mefienţa şi verdictul absolut ca duşmani ai democraţiei. Siguranţa părerilor şi verdictele absolute sînt un rezultat al pierderii „gîndirii dilematice“ și al mefienței generalizate față de reprezentanţii noştri democratici. Verdictele finale pe care le dăm tot mai des sînt, fără să o realizăm, o ameninţare la însăşi baza democraţiei, căci „societatea deschisă e o societate care se autocorectează şi, de aceea, deteriorarea capacităţii unei societăţi de a-şi corecta greşelile e ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze cel mai tare“. Asta mai ales pentru că „democraţia e regimul politic care se potriveşte cel mai bine epocii nemulţumirii, în care trăim“ (Ivan Krastev, „In Mistrust We Trust“, 2012)

● „Piramida“ şi „peisajul“ – de la ierarhia de idei la reţeaua de idei. O paradigmă esenţială s-a schimbat în lume: fosta „piramidă a raţiunii“ (totul derivă logic din principii unice, aflate la vîrful piramidei: Dumnezeu, Raţiunea etc.) a fost înlocuită cu „peisajul raţiunii“ (totul este interconectat, dar fără legături ierarhice, ci ca o reţea de idei, concepte sau valori). Acest lucru duce la pierderea încrederii în ierarhiile clasice („BBC sau omul de știință știu ce spun“). Discuţia din curentul postmodernist, care a deconstruit naraţiunile clasice, pare să fi ajuns şi la omul de rînd, care nu mai ştie cum să se orienteze în acest nou „peisaj de idei“, care îi pare nenatural, fără un sus şi un jos, fără ierarhii clare.

● „Părerita cronică“ – o maladie naţională în România. Sportul datului cu părerea, atît de popular în România (fotbalul e nimic!), se suprapune peste aceste tendinţe globale. Prezenţa atîtor păreri personale, fanteziste şi neverificabile în spaţiul public, ne stimulează să emitem şi noi una. Părerile circulă în România ca meme-urile lui Dawkins. Cu cît sînt mai năstruşnice şi mai apte de a convinge prin construcţia lor, ele se impun în biotopul conspiraţiilor şi fanteziilor colective şi devin „pietre fundamentale“, care construiesc împreună mentalitatea publică. Pietrele fundamentale sînt selecţionate natural, au cîştigat concursul naţional de minciuni și fantezii.

Dacă adăugăm acestei situaţii româneşti faptul că sistemul de învăţămînt s‑a prăbuşit complet, realizăm că avem de-a face cu o maladie naţională pentru care „vaccinarea“ prin educaţie pur şi simplu a dispărut. În felul acesta, boala îşi face mendrele nestingherită, după ce a cucerit punctele-cheie: talk-show-urile și presa de bulevard, de unde răspîndeşte în continuare virusul nesiguranţei şi teorii ale conspiraţiei. Virusul nesiguranţei pregăteşte terenul, apoi teoriile conspirației construiesc în victimă siguranţe noi, mincinoase şi profund nocive.

Horia Marinescu este arhitect şi cetăţean al Europei, activ între Viena şi Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.