Exerciţii de teribilism

Publicat în Dilema Veche nr. 120 din 11 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Consumaţie obligatorie: vodcă la jumate sau la plastic, "motorola", romulan prietenos, nu ăla cu gust de spirt, lichior mentolat din pastă de dinţi, la munte, cînd nu mai sînt bani (de parcă au fost vreodată!) şi nimeni nu are chef de chetă, pălincă. A se vorbi cu accent ardelenesc! Costumaţie obligatorie: blugi evazaţi "la comandă" (prin '95 bunicele încă mai aveau maşini de cusut "Sanda"), una bucată ie, dacă e de "Artizanat" e faină, geacă din piele întoarsă cu franjuri, geantă de cîrpă colorată care atîrnă şui pe umăr, inele, brăţări, cercei, un flower-power la gît, de control; păr lung, împletit în şuviţe, codiţe cu aţe colorate, picioare desculţe, dacă umbli aşa şi prin Bucureşti, noaptea pe la doişpe, eşti un adevărat, eventual chitară ca "să te iubească femeile" şi atunci ai cel puţin o unghie de la mîna dreaptă lungă, dată cu lac, caiet de cîntece, versurile de la "Blowing in the wind" printre primele pagini şi Phoenix la greu... Un "2 Mai" S.F. După ce ne-am probat evazaţii, cusuţi de Hoaşca, bunica lui Sebi, ne-am urcat în tren şi am plecat spre Insula Soarelui unde era o tabără anuală s.f. Pe drum, i-am tot împletit lui Sebi codiţe, din părul lung şi sîrmos, i-am făcut ochii cu creion dermatograf şi am băut oarece. S.F.-iştii aveau pantaloni scurţi, tricouri cu "Nemira" şi erau cuminţei, ca orice tineri în vacanţă. Bineînţeles că am făcut senzaţie. Unii chiar au gustat de complezenţă din vodca noastră "cu arome", alţii au strîmbat din nas. "Mă întreb cît alcool aveţi în sînge sau cît sînge în alcool!", a zis un ochelarist care citea din Fundaţia. Pe insulă, după ce ne-am pus cortul, am vrut să ne destrăbălăm, dar nu aveam cu cine. Am dat casu' la maxim, am dansat haotic pe malul Dunării, am cercetat toată insula în picioarele goale, am aberat despre viaţa asta de rahat, am dărîmat un cort, am făcut "ordine şi disciplină" la barul de pe vaporaş, turnînd vodcă în berile celor de la mese, cînd nu erau atenţi, l-am obligat pe barman să pună casetele noastre, ne-am sărutat în văzul lumii, aşa cum numai hippioţii ştiu să o facă, am strigat: "Iureş, acţiune, tinereţe!". S.F.-iştii nimic! Jucau badmigton sau şah şi discutau despre personajele lui Philip K. Dick. După două zile ne-am plictisit. Pe toată insula aia mai era un singur punker mai beat decît noi care se dădea şi el în spectacol, însă la un mod respingător. "Aicea nu-i de noi, printre luzării ăştia! Hai în 2 Mai!", ne-am decis brusc şi ne-am făcut rapid bagajele. Era prima oară cînd mergeam la 2 Mai, "patria hippioţilor". Ne pregăteam sufleteşte pentru întîlnirea cu "fraţii noştri" hippie. Credeam că vom fi imediat acceptaţi în marea familie, pentru că arătam şi ne comportam mai ceva ca-n Hair. În momentul în care am coborît din microbuz şi am întîlnit primul hippiot autentic, cu plete şi barbă, care ne-a salutat cu semnul "Peace!", eu una (nu ştiu Sebi cum era) am simţit că-l apuc pe Dumnezeu de picior! Faimosul bar de pe plajă era exact cum ni-l imaginam: o oază de libertate. Se bea fără cuvinte, se asculta Dylan în surdină sau poate era Manu Chao, nu mai ţin minte, eram totuşi în anii '90. Ne-am aşezat să bem şi noi, aşteptînd din clipă în clipă să "socializăm". Adică să se aşeze hippioţii cu noi la masă, să ne împărtăşească din experienţa lor de viaţă. Să-şi împartă frăţeşte băutura cu noi, că doar d-aia îs hippioţi, iar preţurile de la bar erau cam mari. Au trecut cîteva ore şi nici unul dintre pletoşi nu s-a mişcat de la locul lui. Parcă erau împăiaţi, îşi mai mişcau din cînd în cînd mîna după pahar, mai schimbau între ei cuvinte monosilabice. Se însera. "Las' că acuma o să înceapă dansul şi antrenul!" - am sperat. Aiurea! O singură fată grasă, cu părul lung, a dansat de una singură goală pe plajă (am întrebat-o a doua zi dimineaţa dacă nu vrea o cafea şi ne-a răspuns prompt: "Eu nu beau nimic fără grade!"). Ceilalţi cădeau din cînd în cînd de pe scaune, se ridicau, amintindu-şi să treacă pe la bar pentru o altă bere. Îşi trăiau beţia clinică, apatică. Adormeau cu capul pe masă. Şi parcă prea mult Dylan sau Manu Chao sau ce-o fi fost! Prea multă pace! Furioşi că nu ne bagă nimeni în seamă, deşi aveam evazaţi mai şmecheri ca ai lor şi cusuţi de Hoaşca, ne-am luat o sticlă de bitter prost de la butic şi ne-am dus cu casu' pe dig. Din spirit de protest am ascultat "Offspring" la maximum şi am început să regretăm insula şi pe S.F-işi. Parcă erau mai umani cu tot Dune-ul lor! Hippioate mici Peste cîţiva ani m-am întîlnit cu două hippioate mici la Universitate. Făceau parte din noua generaţie. Tot cu ii, tot cu flori în păr. Pe una o trezisem cu palme, din beţie, pe alta o învăţasem cîte ceva despre mijloacele de contracepţie. Mergeau vesele la un concert la "Preoteasa", cu chitări şi flaute. "Ce faci, nu vii şi tu?" - m-au întrebat, uitîndu-se cu scepticism la ţinuta mea "regulamentară" de oraş. Le-am spus că nu. "Dar tu nu mai eşti hippioată?!" - s-au mirat ele. "Tu şi cu Sebi eraţi cei mai adevăraţi hippie pe care i-am cunoscut vreodată în Vamă!" "Nu mai sînt hippioată, acum sînt scriitoare!" - am răspuns înţepată. Ce mi-o fi venit?! Nici măcar nu eram, dar suna bine. Alea mici au rămas cu gura căscată. Împlinisem deja 21 de ani, vîrsta majoratului la americani.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.