Evreii – o perspectivă instituţională

Liviu ROTMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Evreii – o perspectivă instituţională jpeg

Lipsa îndelungată a statului, adică a organismului care să gestioneze toate aspectele societății, i-a obligat pe evrei să găsească o structură care să-l înlocuiască. Aceasta este Comunitatea (în ebraică este numită kehila), cunoscută în spațiul românesc cu mai multe denumiri, ca breasla (de origine central-otomană), cu cea turcească de rufet sau cu denumirile de origine greacă eforie și epitropie. 

În spațiul românesc au existat astfel de comunități, bazate pe etnie, și la alți alogeni (armeni sau greci etc.). Acestea aveau, în raport cu statul român, în primul rînd un caracter fiscal, erau supravegheate de vistiernic și asigurau plata taxelor (mai mari decît ale majoritarilor). În schimbul achitării acestora, structurile menționate primeau o autonomie internă, ele gestionîndu-și viața socială: justiție, instrucție școlară, organizare religioasă, asistență socială etc. Este un sistem pe care l-am caracteriza, simplu, „autonomie contra bani“. Comunitatea evreiască e un complex instituțional care are în componență structuri specifice de cult, școlare, justiție, asistență socială și sanitară. Acestea aplica strategiile comunitare, ce pot fi asemuite cu conceptul modern de „politici publice“.

În spațiul evreo-român, conducerea acestor structuri era asigurată de lideri religioși și seculari. Cel religios era numit Hahambașa. Recunoscut de domn, el este într-un fel garanția autonomiei comunității, căci, așa cum se spunea într un document din 1727, el conduce „pentru folosul și chiverniseala breslei, după obiceiul lor“, dar domnul nu uită să amintească de plata impozitelor: „și cu a lui povățuire (a hahambașei) și chivernisela și visteria se folosește“. Iar conducerea seculară era reprezentată de staroste, care este un administrator al Comunității. Deci comunitățile evreiești aveau o recunoaștere, iar liderii lor erau parte din sistemul politic al Principatelor, ceea ce constituia o legitimitare a existenței lor. Aceasta se regăsește în menționarea lor, alături de majoritari și alți „străini“: „tîrgoveți, de orișice fel, moldoveni, armeni, jidovi și greci“.

Criza comunității

Situația avea să se schimbe odată cu apariția și consolidarea statului-națiune, care nu accepta existența unor structuri intermediare, de tip breaslă, fie etnice, fie profesionale. Concepția de bază a noului tip de stat este legătura directă între Putere și individ, fără intermediere. În noua realitate se va acționa pentru desființarea acestora sau pentru golirea lor de conținut. În actuala formă, autonomia era inacceptabilă. Un prim moment al acestor măsuri a fost adoptarea Regulamentului Organic, care prevedea că „orînduielile breslelor, a ruptașilor și a companiștilor încetează“. Semn al acestor schimbări, atribuțiile lui hahambașa „…se mărginesc numai întru împlinirea slujbelor duhovnicești și a credinței evreiești“ deci devin exclusiv religioase.

În paralel cu aceste schimbări de ordin juridic și politic au loc și schimbări în atitudinea față de evrei. Se petrece, mai întîi la nivelul discursului public, apoi în practica guvernării, o degradare a situației lor. Se va accentua în mentalul colectiv imaginea „evreu egal străin“. Expresie a acestei idei avea să fie neacordarea cetățeniei evreilor, prin Constituția din 1866. În acest context, va crește ostilitatea față de comunități, care sînt învinuite că sînt „stat în stat“, deci potrivnice suveranității statului-națiune. În paralel, a existat o „erodare“ din interior a Comunității, structura tradițională era negată de noile necesități ale membrilor săi, care refuză vechea solidaritate. Era unul din semnele autoemancipării evreilor.

În condiții noi, se caută și se găsesc soluții noi. În lumea evreo-română are loc, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o „explozie organizațională“. Mai concret, este vorba de apariția unor structuri autonome, asociații cu scop precis: înființarea și întreținerea unei școli, unui spital sau azil etc. Direcțiile sînt aceleași ca în comunitatea clasică, dar modalitatea de funcționare este diferită. Caracteristicile noilor structuri sînt autonomia – ele nu sînt subordonate nici unui tip de instituție – și participarea voluntară a membrilor acestor organizații la activități. Conducerea este asigurată de personalități din elita economică și intelectuală. În fapt, aceste organizații sînt forme ale societății civile moderne evreiești care devin motoarele diverselor activități în slujba colectivității.

Marile speranțe

După Primul Război Mondial, părea că va veni o perioadă bună pentru populația evreiască și instituțiile sale. Chiar în ziua proclamării Marii Uniri, se stabilea, la Alba Iulia, „deplina libertate națională pentru popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sînul său“. O declarație modernă, profund democratică, patronată de spiritul european al lui Iuliu Maniu. Pe baza acestei generoase declarații, Constituția din 1923 a acordat evreilor cetățenia deplină, România fiind ultima țară din Europa care a legiferat emaniciparea politică a evreilor. Din păcate, emergența antisemitismului, atmosfera pogromistă aproape permanentă vor crea probleme serioase activității instituțiilor comunitare. În fapt, principala direcție a acestor instituții avea să fie combaterea antisemitismului. Pentru a facilita această luptă, se creează, în 1936, o organizație ce va tutela întreaga activitate comunitară: Federația Uniunii Comunității Evreilor din România (FUCE).

Figura centrală a vieții evreiești interbelice a fost juristul dr. Wilhelm Filderman, care și-a închinat viața și cariera apărării populației mozaice, în cele mai grele perioade din istoria sa.

În același timp, trebuie subliniat că „sudura“ organizațiilor evreiești din diversele provincii s-a făcut greu. Cele două decenii ale României Mari au constituit o perioadă prea scurtă pentru realizarea unei integrări autentice, datorită unor diferențe culturale importante. Și totuși, în ciuda atmosferei grele, a ostilității ce lua adesea forma violenței, instituțiile evreiești au reușit o serie de succese, pe plan cultural, al instrucției, al asistenței medicale.

Holocaustul și regimul comunist totalitar

Capitolul românesc al Holocaustului se caracterizează prin degradarea civică a populației evreiești, printr-o legislație care îi excludea de la cele mai importante activități: învățămînt, sănătate, meserii liberale, instituții artistice, prin deposedarea de proprietățile lor, atît la nivel individual, cît și comunitar, prin deportări, violență fizică, exterminare. Pentru a scădea capacitatea de rezistență a populației evreiești, guvernul Ion Antonescu a desființat organismul central, adică FUCE. Aceasta este înlocuită de Centrala Evreilor, o organizație colaboraționistă, de tip Judenrat, creată în întreaga zona ocupată sau dominată de hitleriști. Rolul acestei organizații era de a ușura aplicarea legilor antievreiești. Comunitățile evreiești din teritoriu au rămas, dar erau atent supravegheate de filialele Centralei. Zestrea de proprietăți comunitare a fost confiscată: edificii de școli, spitale, biblioteci, chiar și sinagogi. Regimul a expropriat cimitire, cum a fost cimitirul Sevastopol din București, dispunînd exhumarea cadavrelor.

Prăbușirea guvernării Antonescu, în urma actului de la 23 august 1944, a trezit speranțe pentru populația evreiască. Dar speranțele perioadei de tranziție au durat puțin. Noul regim totalitar comunist ce s a instaurat în România nu privea cu simpatie ideea de alteritate, inclusiv cea etnică. Într-o primă etapă, comuniștii au încercat să golească instituția comunitară de funcțiile ei tradiționale: învățămînt, sănătate, asistență socială, activități ce au fost preluate de stat. Chiar și așa, fără funcțiile sale de bază, comunitatea era privită cu ostilitate. Puterea a realizat că în jurul Comunității se poate realiza un „spațiu alternativ“, periculos pentru un regim ce își propunea un control general al societății. Comunitățile evreiești, ca și alte instituții din sfera evreiască, au fost supuse unui control permanent din partea Securității și unei accentuate marginalizari.

Dificila revenire la normalitate

După prăbușirea comunismului, viața comunitară a încercat să revină la o anume normalitate. Aceasta în contextul unei scăderi drastice numerice a evreilor și a unei îmbătrîniri biologice. Lipsa unei experiențe politice democratice, după 50 de ani de regim totalitar, și probleme de ordin material au făcut dificilă revenirea la normalitate.

Cu toate acestea, se poate vorbi de o renaștere a vieții evreiești. Unele succese sînt notabile: restaurări de sinagogi, înființarea unei rețele de cluburi Jewish Community Center – frecventate atît de evrei, cît și de neevrei –, asistența persoanelor în vîrstă și bolnave, editare de publicații. În condiții dificile, se încearcă și se reușește menținerea unei vieți evreiești, a tradițiilor și, nu în ultimul rînd, există o preocupare pentru gestiunea memoriei istorice a poporului evreu. Aceste instituții asigură continuitatea, în noile condiții ale supraviețuirii microsocialului evreiesc. Printr-un pronunțat activism civic, ele sînt parte a vieții democratice a României de astăzi. 

Liviu Rotman este profesor la Facultatea de Științe Politice și director al Centrului de Studii Israeliene, SNSPA.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.