Vara aceasta, Europa a tre­c­ut de la compasiune și empatie cu refugiații a­junși pe țărmurile ei la eforturi dis­perate de a stopa fluxul migra­toriu. Transformarea a durat doar cîteva săptămîni. Motivele sînt deopotrivă de înțeles și de condamnat.

Europenii sînt afectați de soarta crudă a acestor oameni, dar se tem de consecințele sosirii lor în nu­măr atît de mare. Semnalele date în ideea unui răspuns umanitar generos au fost interpretate (și acum nu ne mai surprinde) drept o invitație fără număr de locuri disponibile. „Din punct de ve­dere moral a fost un gest curajos, dar nu tocmai înțelept“, scria The Guardian într-un editorial vara a­ceasta.

A fost o perioadă în care euro­pe­nii au trecut de la „cultura will­k­ommen“ la reinstituirea con­troalelor la frontieră și la construirea unor garduri de sîrmă ghimpată. Unii spun că Europa și-a încălcat propriile valori, alții spun că Europa trebuie închisă ca să nu își piardă identitatea.

Cert e că Europa a arătat, mai clar ca oricînd, că nu este (încă) o Uniune în adevăratul sens al cuvîntului. Interesele state­lor membre sînt divergente, s-a a­juns chiar la o premieră în is­toria UE: votul majoritar într-o chestiune spre deosebire de cu­tu­ma luării unei decizii prin con­sens. De cealaltă parte se si­tuează dorințele și speranțele re­fugiaților. Ele sînt legitime, chiar dacă noi, europenii, nu le în­țelegem în totalitate.

Statele occidentale, precum Ger­­mania, după o suită naivă de gre­șeli, cer împărțirea poverii. Așa ar fi spiritul european, dar ță­rile estice se opun cu ar­doa­re. Ro­mânia, prin vocea pre­șe­din­te­lui Klaus Iohannis, are și accen­te filozofice în discurs, găsind so­lu­ția salvatoare: pacea în Siria. Da­­că ar și face ceva – România și întreaga UE –, mai că ar fi o sp­e­­ranță.

Apropierea iernii și scăderea nu­mărului de refugiați sosiți în Europa promitea o pauză de res­piro înșelătoare. Atentatele te­ro­riste de la Paris au readus în prim plan problema refugiaților în context de securitate. Și atunci cînd și această dezbatere se va fi liniștit, primăvara va aduce un nou val de migrație.

Situația e la fel de haotică precum acest început de argument. Do­sarul despre refugiați, realizat de Dilema veche în colaborare cu EurActiv.ro, nu își propune să găsească soluția universală la acest fenomen, ci vrea să pună lucrurile în context. Cine sînt oa­menii aceștia care își riscă via­ța pentru a ajunge în Europa? De ce o fac? Prin ce trec și ce îi aș­teaptă? Cum le-ar fi viața în Ro­mânia? Și ce ne spune istoria de­spre astfel de oameni? (Luiza Vasiliu și Laurențiu Colintineanu)

Ilustraţie de Ion BARBU