"Este vorba despre valorile în care credem...“

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
"Este vorba despre valorile în care credem   “ jpeg

- interviu cu Radu COŞARCĂ, director Relaţii Externe, Enel România -

De ce se implică Enel în proiecte de responsabilitate socială?

Responsabilitatea socială ar trebui să facă parte din ADN-ul tuturor organizaţiilor. Este una dintre valorile care conduc operaţiunile companiei noastre în societate, este chiar sensul final al întregii noastre activităţi. Noi modernizăm şi dezvoltăm, de fapt, o „reţea de autostrăzi“ – neştiută şi nevăzută – care face parte din infrastructura strategică a României: reţeaua de distribuţie electrică. Dezvoltarea durabilă (sau sustenabilitatea) este, deci, obiectul muncii noastre, şi nu un vis născut prin laboratoarele companiei. Pentru că investim pe termen lung, gîndim afacerea noastră ca pe o parte integrantă a unui proces mai amplu al modernizării societăţii româneşti. Iată de ce sprijinim cultura, educaţia, sportul, protecţia mediului: pentru că într-o astfel de lume vrem să trăim şi să lucrăm.

Care sînt liniile principale care definesc programele de responsabilitate socială ale Enel?

Identificam nevoile cele mai urgente ale comunităţii şi apoi creăm proiecte care urmăresc nu doar obţinerea unui efect vizibil pe termen scurt, ci şi un efect mai profund, de exemplu schimbarea unor mentalităţi, inducerea unui stil de viaţă sănătos, responsabilizarea individului în faţa problemelor generale ale societăţii.

În România, CSR reprezintă o noutate – doar de cîţiva ani companiile (în primul rînd cele multinaţionale) au început astfel de programe. Din experienţa dvs., cum percepe publicul astfel de programe?

CSR-ul în România creşte odată cu economia, odată cu maturizarea companiilor şi a tipurilor de public ale acestora. Experienţa, cărţile de comunicare arată că oamenii, sau mai bine zis clienţii, puşi în faţa unei opţiuni, aleg compania cu imaginea mai bună. Deci pot avea astfel de beneficii acele companii care au o relaţie directă cu clienţii şi vînd nemijlocit un produs sau un serviciu. Există alte corporaţii, precum Enel, care nu au beneficii directe de pe urma unor activităţi de responsabilitate socială, dar au o înţelegere superioară a rolului unei companii în viaţa unei comunităţi. Cîştigăm încrederea oamenilor, absolut necesară unei companii care lucrează pentru viitorul lor mai bun. Noi nu credem că putem progresa decît într-o comunitate prosperă, deschisă, cu oameni educaţi şi pozitivi.

Un loc comun despre CSR este următorul: „De fapt, companiile susţin astfel de programe pentru că vor să-şi facă reclamă.“ Cum comentaţi?

Noi nu vindem produse de pe raft, din galantare, din vitrine luminoase. Este vorba despre valorile în care compania noastră crede, iar printre aceste valori se numără respectul. Oameni din patruzeci de ţări nu pot fi ţinuţi laolaltă doar prin interese economice, ei sînt uniţi de principii înalte care dau un sens metafizic muncii lor. Implicarea în viaţa comunităţii în care facem afaceri, în care prestăm un serviciu de natură publică, face parte din misiunile companiei noastre.

În unele dintre programele dvs., încercaţi să promovaţi un „consum energetic responsabil“. Practic, o companie care vinde energie îi învaţă pe oameni să consume mai puţină energie. Nu e un paradox?

Dincolo de activitatea comercială a unei companii, aceasta are o responsabilitate majoră în ceea ce priveşte mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi viaţa comunităţii din care face parte. Platforma de responsabilitate socială a Enel îşi propune să creeze o lume durabilă pentru generaţiile viitoare. Enel a lansat programul prin care încurajează un consum eficient de energie în comunităţile româneşti, pentru a contribui cu adevărat la viaţa acestora, creînd condiţiile necesare unui consum redus de energie, din care rezultă costuri mai mici.

De ce susţineţi în mod special artele vizuale (participarea României la Bienala de la Veneţia, posturile de transformare pictate etc.)?

Artele vizuale nu sînt în mod necesar preeminente în planul nostru de comunicare; alegem proiecte cu efecte multiple, atît pe plan cultural, cît şi economic, social sau educaţional. Zona artistică-vizuală este doar o parte din strategia noastră de responsabilitate corporativă. De exemplu, alături de proiecte precum „City of Energy“, Expoziţia „World Press Photo“ (de natură vizuală, dacă le judecăm în detaliu), Enel susţine proiecte muzicale precum Festivalul Internaţional „George Enescu“, care este unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Europa şi brand de ţară, proiecte sportive – precum Turneul de tenis ATP, proiecte educative în şcolile din România – precum „Play Energy“ şi, nu în ultimul rînd, proiecte umanitare prin intermediul Fundaţiei Enel Cuore Onlus.

După exemplul companiilor străine, au început şi unele companii româneşti să acorde atenţie CSR. Dar succesul politicilor CSR nu cumva are nevoie şi de o educaţie/o anumită atitudine din partea publicului, nu doar a companiilor?

O companie aduce în CSR know-how-ul său de organizare, de performanţă, de măsurare a performanţei, de eficientizare a costurilor şi de maximizare a rezultatelor. Venind cu această experienţă într-un domeniu public – în care, după cum se ştie, statul sau organizaţiile publice nu excelează –, aduce deja o mare contribuţie. Pe de altă parte, este forţa exemplului: o companie nu-şi propune să acopere în întregime un domeniu precum sănătatea sau educaţia, nu e chemată să facă acest lucru, căci acesta este rolul statului, rolul guvernului unei ţări; dar o companie poate da exemple care generează rezultate importante, autentice, admirabile, mediatizabile şi poate crea un precedent urmat de alte companii şi urmat ulterior de parteneriate public – privat şi sperăm, în cele din urmă, de instituţiile abilitate ale statului. Publicul, la rîndul său, contribuie la acţiunile de responsabilitate socială ale companiilor, prin acţiuni de voluntariat, prin feedback-ul oferit prin intermediul diferitelor canale şi prin petiţiile pe care le face, de multe ori, pentru a atrage atenţia asupra zonelor unde consideră că este nevoie de intervenţia companiilor. Consider că putem vorbi, pînă la urmă, de un parteneriat, care vine atît în beneficiul companiilor, cît şi în cel al publicului.

Care sînt momentele în care un om care lucrează în domeniul CSR simte că proiectele sale chiar au efect în societate? Cu alte cuvinte, dincolo de strategii, implementare, raportări etc., care sînt micile bucurii care împing lucrurile mai departe?

Urmărim ca proiectele noastre să aibă un impact cît mai mare la nivel social, în comunităţile cărora ne adresăm şi pe care le tratăm cu aceeaşi seriozitate, indiferent de bugetul lor, indiferent de numărul de membri care sînt „atinşi“ de acest proiect. Spre exemplu, tratăm cu aceeaşi seriozitate un proiect prin care schimbăm becurile clasice, cu consum mare şi durată de viaţă mică, cu becuri ecologice, într-un sat, integral, la toate gospodăriile din acel sat, deci atingem, să spunem, cîteva mii de familii, sau un proiect precum Festivalul Enescu, prin care, putem considera că atingem o ţintă de milioane de oameni din această ţară, dacă avem în vedere toate consecinţele în plan cultural, social, economic, media, educaţional ale acestui proiect. 

a consemnat Mircea VASILESCU 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.