„Eram curioşi să vedem cum arată coada de peşte“ - interviu cu Vlad URSULEAN şi Vlad PETRI

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
„Eram curioşi să vedem cum arată coada de peşte“   interviu cu Vlad URSULEAN şi Vlad PETRI jpeg

la pas pe litoral

Ce v-a venit să vă luaţi picioarele la spinare şi să „faceţi“ tot litoralul? 

Vlad: Litoralul românesc e rupt în două – o bucată ultra-circulată de staţiuni şi o bucată pustie de deltă. Am căutat o viziune de ansamblu asupra acestui spaţiu. Şi am mai căutat acea linişte psihologică pe care ţi-o dă contactul cu nesfîrşitul apei. Şi ne plac provocările. 

Vlad: Eram curioşi să vedem cum arată coada de peşte, acea porţiune de pe hartă care e mărginită de mare şi la care de multe ori visăm cu ochi deschişi. Fiind o călătorie la graniţă, ne-am propus să fim mai atenţi la aspectele marginale, la acei oameni mai puţin integraţi, proveniţi din lumi defavorizate – pescari ce păzesc cherhanale abandonate, paznici, muncitori la salubritate, cîntăreţi sezonieri… 

Care e prima amintire de la mare pe care o aveţi? 

Vlad: Am o amintire vagă cu doi prieteni ai părinţilor care se sărutau pasional pe pătura de lîngă mine în timp ce eu construiam un castel turtit. Şi tipa mi se părea foarte atrăgătoare. Şi îmi aduc aminte de un colac care îmi făcea răni pe spate, pe care nu puteam să îl sufăr. 

Vlad: Blesteme. Eram în tabără, ne perpeleam pe plajă şi nu ne lăsau să intrăm în apă decît un sfert de oră. Voiam să stau în apă, la naiba! 

Dacă ar trebui să faceţi reclamă unui singur loc de la Marea Neagră, pe care l-aţi alege şi de ce? Dacă v-ar întreba un străin cum e litoralul nostru ce i-aţi spune? De ce să vină aici şi nu în altă parte? 

Vlad: Olimp. Sălbatic şi optzecist. Nu am argumente de ce ar trebui să vină aici şi nu altundeva – live-urile cu manele din Costineşti cred că sînt unicat. 

Vlad: Tuzla, o Vamă Veche care nu a fost încă salvată. O plajă minunată, o cherhana unde se frige peşte şi cam atît. Străinii să meargă în Deltă, la Sfîntu Gheorghe. 

Ce n-o să uitaţi niciodată din această călătorie? 

Vlad: Farul din Sfîntu Gheorghe cu a sa băncuţă de unde vezi lumea, laguna de la Zatoane, unde ai putea petrece liniştit vreo două luni de miere, zona de copaci dintre Perişor şi Gura Portiţei, nopţile sub cerul liber, ciorba lăptoasă din cînepă sălbatică, privirile animalelor cînd au văzut două creaturi bipede cu rucsaci şi aparate la gît, întîlnirile nocturne cu Poliţia de Frontieră… 

Vlad: Nopţile la foc, în care mă întindeam pe nisipul rece, cu ochii la cer, şi simţeam că mă înghite şi era bine. 

Personajul cel mai pitoresc pe care l-aţi întîlnit? 

Vlad: Un scriitor care s-a retras într-o peşteră şi se hrăneşte cu alge.

Vlad: Un pescar foarte prietenos care intra în delir de la băut spirt şi (credeam noi că) voia să ne omoare. 

Se mai simte ceva în aer (din vremurile trecute: interbelic, comunism)?

Vlad: În Olimp am regăsit o atmosferă optzecistă intactă – hoteluri, restaurante, turişti, muzică, ospătari – ca pe vremuri… 

Vlad: La Cap Aurora nu s-a schimbat nimic de cînd mergeam acolo cu părinţii. Curat, liniştit, ieftin, hoteluri geometrice alb-albastre, o atmosferă generală est-germană. 

Unde aţi stat cel mai mult plecaţi? 

Vlad: Pe drum. 

Vlad: Pe gînduri. 

Care e locul pe care îl asociaţi cu vacanţa? 

Vlad: Mangalia. Vacanţe cu familia la sfîrşit de anii ’80. 

Vlad: Neptun, epicentrul distracţiei de la finalul săptămînii la mare. Acum e o dărăpănătură scumpă. 

Aţi mers în tabere? Unde? 

Vlad: Năvodari, Eforie Sud. 

Vlad: Da. A fost groaznic. 

Cum v-aţi pregătit călătoria asta? Ce aţi citit? 

Vlad: Am pregătit călătoria într-un hypermarket – conserve, supe la plic, condimente, accesorii pentru cort şi un

cu noi întinşi pe şezlonguri. 

Vlad: Am citit Hemingway şi Panait Istrati cu postfaţă scrisă de Hemingway. Şi mai multe aiureli despre neurobiologie şi psihologie, care au avut ca efect dizolvarea conştiinţei individuale în spumele mării.  

a consemnat Ana Maria SANDU 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.