“Elitele se selectează singure” – interviu cu Tincuţa BALTAG

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
“Elitele se selectează singure” – interviu cu Tincuţa BALTAG jpeg

De ce programele Fundaţiei „Dinu Patriciu“ s-au axat pe domeniul educaţiei? De ce nu aţi ales un alt domeniu?

Educaţia este singura „armă“ împotriva diletantismului şi a superficialităţii, îi face pe oameni mai greu de manipulat, mai conştienţi de propria valoare şi mai toleranţi. Prin educaţie se pot schimba acele atitudini şi mentalităţi care astăzi ne ţin în loc. Cred că investiţia serioasă în educaţie este singura cale prin care România îşi poate reveni, atît economic, dar mai ales moral. Simt că exact acum este momentul cel mai potrivit pentru o concertare a eforturilor în educaţie. Societatea este pregătită pentru acest lucru: oamenii sînt dispuşi să schimbe ceva numai cînd sînt în suferinţă, numai cînd realizează că pentru a le fi mai bine au nevoie de schimbare şi de o regîndire profundă a valorilor. Azi sîntem într-o profundă suferinţă. Ne doare că şcoala românească nu este performantă, ne doare abandonul şcolar prea mare, ne dor notele slabe la testările internaţionale şi simţim asta direct, în fiecare zi. Cu o educaţie puternică şi eficientă totul va începe să funcţioneze. Fără ea, totul se prăbuşeşte.

Acum cîţiva ani o statistică spunea că doar 2% dintre studenţii din România provin din mediul rural. Condiţiile erau strict financiare, dar avînd în vedere că 30% din populaţia României provine din mediul rural, nu credeţi că astfel se pierde un potenţial important al unei posibile viitoare elite?

Echitatea este valoarea cea mai importantă care lipseşte şcolii româneşti. Ea există doar în declaraţii. Nu oferim şanse egale tuturor copiilor, indiferent de provenienţă, etnie, religie şi aşa mai departe. Dacă te naşti într-o familie săracă şi eventual romă, şansele tale de a avea acces la educaţia de bază, la nivel primar chiar, scad vertiginos. Cînd vorbim despre studii universitare este şi mai grav. Copiii din mediul rural sînt extrem de dezavantajaţi. Cei mai mulţi abandonează studiile deja după clasa a VIII-a – nici nu ajung la liceu. Se pierde astfel un potenţial uman imens. Mă înfurie acest fapt pentru că ne sabotăm singuri ca naţie.

Credeţi că sistemul educaţional din România formează elite sau buni profesionişti?

Din fericire elitele pot răsări în condiţii dintre cele mai potrivnice. Aşadar ele vor reuşi să se facă remarcate şi într-un sistem imperfect. Întrebarea este dacă putem stimula acest proces natural de selecţie. Şi nu este singura: sîntem capabili să ne păstrăm elitele în ţară? Mai devreme sau mai tîrziu, oamenii, care nu se simt apreciaţi şi simt că merită mai mult, vor alege să plece. Nu mai crede nimeni în martiriu, în sacrificiul personal de dragul patriei.

Premisele pentru formarea de buni profesionişti, din păcate, nu sînt îndeplinite de către multe instituţii de învăţămînt din România. Nu putem genera profesionişti, de vreme ce valorile, pe care şcoala ar trebui să le întrupeze, sînt şubrede. Mă refer desigur la adevăr, integritate, echitate, responsabilitate, competenţă... ar trebui să fie valori pe care oamenii şcolii să le recunoască, să le aprecieze, să le susţină şi să le integreze în tot ceea ce înseamnă educaţie. Aceste valori, ce par abstracte, au influenţă directă asupra corectitudinii evaluărilor şi a examenelor, asupra dezvoltării profesionale a oamenilor de la catedră, asupra interesului părinţilor pentru educaţia primită de către copiii lor şi, în final, asupra calităţii educaţiei în general.

Avem facultăţi unde elita se poate forma?

Cred că există universităţi româneşti care încep să facă paşi şi eforturi pentru creşterea calităţii învăţămîntului superior. Vă dau doar cîteva exemple concrete: programe pentru atragerea studenţilor internaţionali, invitarea de cadre didactice din afară, proiecte de cercetare, investiţii în baza materială. Am speranţa că, în curînd, vom fi prezenţi şi în top 500 internaţional. Este doar o problemă de timp şi de strategie. Nu se poate face un învăţămînt de calitate cu taxe de 300 euro pe an.

Cerinţele de pe piaţa de muncă sînt într-un fel un obstacol în formarea elitelor?

Cred că fiecare companie, instituţie sau organizaţie ar trebui să îşi dorească angajaţi inteligenţi, pasionaţi şi creativi. Din păcate, din ceea ce am observat eu însă, creativitatea nu este îndeajuns de cultivată sau recompensată de către mulţi angajatori. Se pune mult mai mare accent pe respectarea regulilor, conformism şi cuminţenie.
Nu poate exista progres fără inovaţie, iar inventivitatea este apanajul elitelor, a celor care sînt capabili să conceapă noi realităţi, să parcurgă drumuri neexplorate.

Mai există în România un spirit al elitei? Cum este el perceput azi, la 20 de ani după Revoluţie?

Aici există, într-adevăr, un punct nevralgic. Timp de 45 de ani am învăţat că toţi sîntem egali, iar cei care îndrăzneau să ridice fruntea erau rapid „aduşi la ordine“. Egalitarismul proclamat de comunism a avut efecte perverse şi durabile. Le simţim şi acum în ura proletară îndreptată împotriva oamenilor bogaţi, în general, şi a oamenilor de afaceri, în special. Nu pot să uit o conferinţă de responsabilitate socială la care am participat acum vreo doi ani la Iaşi, în timpul căreia un prefect din zonă îşi exprima revolta vizavi de prezenţa companiilor internaţionale în Moldova: „Cum dom’le, să vină aici să facă profit? Profit?? Pe spinarea noastră?“.
În realitate, sîntem egali în şanse, în drepturi şi în obligaţii, însă profund inegali în aptitudini, potenţial, energie şi aspiraţii.

Cum depistăm, pînă la urmă, oamenii care fac parte din elită şi, legat de aceasta, credeţi că la ora actuală mai avem modele care ar putea construi o viitoare elită?

Oamenii care fac parte din elită sînt oameni care, pe lîngă o educaţie intelectuală puternică, sînt interesaţi de propria lor evoluţie morală, spirituală şi profesională. Ei nu duc o viaţă contemplativă, ci una activă, iar altruismul este o calitate indispensabilă.
Elitele se selectează singure. Atunci cînd politica şi birocraţia intervin prin fraudă în acest proces, întregul sistem se decredibilizează. Falsele elite transmit ideea că frauda şi plagiatul te pot duce în vîrf, fapt ce are consecinţe negative imense asupra tinerilor aflaţi în căutare de modele. Ce rost mai are să îţi toceşti coatele pe băncile şcolii? Ce rost are să îţi păstrezi coloana vertebrală şi să respecţi regulile?
Eu cred foarte mult în puterea societăţii civile. Cred în elitele care cresc şi se fac remarcate în mod natural, datorită calităţilor extraordinare care le fac să strălucească şi să se înalţe deasupra tuturor. Cunosc astfel de oameni – generaţia 20-30 de ani are numeroase astfel de exemple. Tineri entuziaşti şi inteligenţi care văd oportunităţi, şi nu ameninţări, în starea noastră de tranziţie. 

Tincuța Baltag este directorul general al Fundației "Dinu Patriciu" și președinta Forumului Donatorilor din România. A absolvit programul de MBA Romano-Canadian.

A consemnat Stela GIURGEANU.
 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.