Elefantul în clasă

Ioana NANU
Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Elefantul în clasă jpeg

Profesorii de română din școlile de stat practică lectura cursivă mai ales la cercurile de lectură, în rarele ocazii cînd acestea există, aşadar în afara orelor de curs, pe cînd eu, printr-o analogie biologică, aduc elefantul în clasă spre studiu, ceea ce constituie un avantaj enorm. Elevii nu mai caută frenetic sensul textului, ci-l construiesc în prezenţa autorului acestuia. La Școala Americană Internațională din București profesorii sînt cei care creează curriculum-ul. Am conceput, așadar, o programă de limba română în care am introdus consistent opere ale autorilor contemporani. Am făcut astfel pentru a beneficia cît mai mult de lectura cursivă ca practică de lectură curentă şi de prezenţa autorilor pe post de material didactic viu. Obiectivele întîlnirilor cu autorii sînt, în afară de antrenarea copiilor în literatura de ficţiune şi nonficţiune românească, subminarea concepţiei că autorii sînt morţi, interacţiunea cu autorii vii introducîndu-le în viaţa reală literatura şi pe creatorii ei. Un alt aspect al acestui tip de predare a textelor îl reprezintă dezvoltarea abilităţii de a identifica şi a analiza intertextualitatea (majoritatea operelor contemporane apelînd la ea), elevii exersîndu-şi competenţele de analiză prin dialogul cu chiar creatorul textului. De asemenea, scriitorii pot fi modele de rol. Avem în jurul nostru atîtea materiale didactice vii de care nu luăm/nu le punem în act. Vă propun, de aceea, doamnelor profesoare/domnilor profesori, „să aducem elefantul“ în clasă (i.e. să folosim patrimoniul cultural – autori, oameni de știință, jurnaliști, ilustratori, artiști, oameni vîrstnici, manufacturieri, arhitecți etc.).

Voi trece în revistă „elefanții“ pentru cele trei clase gimnaziale din sistemul american. Clasa a VI-a debutează cu unitatea „Cartea, obiect cultural“. Răzvan Supuran, hîrtier, servește ideea de a produce hîrtia care să devină cartea pe care fiecare elev o va crea. A doua unitate se intitulează „Adevărul – între istorie și literatură“. Invitații acestei unități sînt Radu Oltean, ilustratorul cărților de istorie pentru copii ale lui Neagu Djuvara, Horia Corcheș, autorul Istoriei lui Răzvan, și Adriana Scripcariu, autoarea minunatului album Patrimoniul brâncovenesc pe înțelesul tuturor. Aceștia discută cu copiii despre diferitele perioade istorice românești. Avem avantajul ca, fiind în București, să putem vizita și Palatul Mogoșoaia cînd citim povestea lui Brâncoveanu reflectată în textele istorice și în balada populară. A treia unitate, „Educația în familie“, este gîndită să pună în oglindă proze scurte de Caragiale și Cehov, avînd ca teme familia și educația, și drepturile copilului. De aceea, invit un expert în drepturile copilului (de obicei, pe cineva de la „Salvați copiii“) care să explice de cînd este valabilă perspectiva contemporană asupra copilăriei și cît de diferit era tratamentul copiilor în urmă cu nu mai mult de un secol. Unitatea a patra se intitulează „La ce bun să mai scriem?“ și în cadrul ei ne concentrăm pe textul epistolar. Elevii vor scrie în secret părinților o scrisoare familială și pentru aceasta invit la oră un lucrător de la poștă care să le explice ce pondere a avut poșta de-a lungul timpului. Ultima unitate, „Ce se ascunde în spatele măștii?“, abordează textele moralizatoare, fabule și parabole. Pentru ilustrarea felului în care literatura alterează adevărul obiectiv invităm un entomolog. Acesta le explică nu doar că greierele nu consumă cereale și că, de fapt, furnica e cea profitoare de pe urma cicadei, ci și ce a preluat omul ca tehnologie observînd natura. De asemenea, pentru textul parabolic cel mai nimerit „elefant“ este un preot care poate explica parabolele și forța lor moralizatoare, fără aroma confesională. Anul se încheie cu parcurgerea romanului versificat al lui Gellu Naum și concertul Adei Milea după Cartea cu Apolodor.

Clasa a VII-a debutează cu poezia pe tema naturii. Atelierul de scriere de poezie este susținut prin Skype de poetul anonim Ivcelnaiv. În a doua unitate, „Jocul destinului“, studiem proză scurtă, tema acesteia fiind jocul destinului. Întrebarea centrală a unității este dacă în viață contează mai mult inteligența, efortul sau norocul. Invitații sînt trei – cineva care a cîștigat la loterie, un om politic/un om de afaceri prosper și un olimpic internațional. Aceștia reprezintă modele pentru cele trei modalități de a fi de succes. Ei dezbat, alături de elevi, cele trei opțiuni. A treia unitate, „Forme clasice și moderne“, prespune citirea în paralel, pe de o parte, a basmelor și a povestirilor în ramă care aparțin literaturii consacrate, iar pe de altă parte, aceleași specii, dar cu autori contemporani. „Elefanții“ sînt acum Mircea Cărtărescu, care își „predă“ Enciclopedia zmeilor, și Florin Bican, care face același lucru cu volumul Și v-am spus povestea așa. În unitatea care încheie anul, „Fapte și opinii“, textele pe care ne concentrăm sînt cele jurnalistice. Pentru că temele finale privesc crearea unui articol de știri și realizarea unui interviu despre școală în comunism, materialele didactice vii sînt doi jurnaliști, de obicei, unul din presa scrisă, altul din radio sau televiziune. De asemenea, pentru comunism invitatul ideal a fost Paul Cornea, autorul unei resurse didactice excelente pe tema comunismului – volumul Ce a fost, cum a fost.

Clasa a VIII-a începe, ca și a VII-a, tot cu studiul poeziei, de data aceasta tema fiind familia. De aceea, invitata noastră este Ioana Nicolaie, care a scris două volume de poezie, Nordul și Credința, pe tema familiei. Pentru că 1 octombrie, ziua celebrării vîrstei a treia, se nimerește a fi în timpul acestei unități, citind Cartea cu bunici profităm de moment și îl chemăm pe unul dintre numeroșii autori, alături de bunicii copiilor, să le vorbească despre acestă vîrstă. Unitatea secundă se ocupă de educație în școală în epocile interbelică, comunistă și postcomunistă. Vizităm Liceul „Spiru Haret“ după ce am citit Romanul adolescentului miop, iar pentru perioada comunistă și postcomunistă o avem ca invitată pe Adina Popescu, autoarea Povestirilor de pe Calea Moșilor. Tot acum piesa de teatru a Centrului Educațional Replika, Amintiri din epoca de școală, scrisă de Mihaela Michailov și regizată de Radu Apostol, o joacă în fața elevilor mei actorii Katia Pascariu și Alexandru Popocean. Cu toții vorbesc la finalul piesei cu copiii despre școală în postcomunism. În al treilea trimestru studiem textul dramatic. În afară de faptul că citim o piesă de teatru (în funcție de cea care se întîmplă să se joace atunci pe una din scenele bucureștene – O scrisoare pierdută, Tache, Ianke și Cadîr, Titanic Vals, Steaua fără nume) și că mergem apoi la punerea ei în scenă, actori sau regizori vin în clasă pentru a discuta despre cum se creează comicul, ce reprezintă suspendarea neîncrederii, care sînt diferențele dintre un text și dramatizarea acestuia, toate cu scopul de a răspunde întrebării centrale a unității, și anume „La ce bun să mai mergem la teatru?“ A patra unitate și ultima din clasa a VIII-a abordează textul publicitar, invitatul pentru aceasta fiind cineva care lucrează în publicitate.

Experienţele pe care vi le-am împărtăşit nu sînt remarcabile numai pentru elevi. Gîndiţi-vă la situaţia originală în care se găsesc autorii care, spre deosebire de lansările unde, de obicei, sînt invitaţi, la ore ca acestea au prilejul de a se întîlni cu 25 de copii care tocmai le-au citit integral cartea. De asemenea, copiii au completat jurnalele de lectură (pentru cei publicaţi de Editura Arthur) sau au întocmit dosare de lectură (rezumat, harta personajelor, harta spaţiului, harta timpului). Fiecare elev are întrebări precise, detaliate, bazate pe text. Autorii rareori se confruntă cu aşa ceva. În plus, pentru aceştia, consultarea produselor elevilor – jurnalele sau dosarele de lectură – reprezintă o formă de evaluare a cărţilor extrem de sinceră şi de eficace. Și, subliniez, originală. De aceea, revin cu sugestia către profesori: nu ezitaţi „să aduceţi elefantul în clasă“. Va fi o experienţă pe care scriitori o vor dori reiterată, pentru că activitatea are sens pentru ei mai mult decît oricare alta. 

Ioana Nanu este profesoară de limba și literatura română în sistemul privat de învățămînt.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.