Care e cea mai puternică amintire din timpul studenţiei?

Era noapte şi noi ne furişam înapoi în facultate, printr-o fereastră lăsată intenţionat deschisă. Pentru cei care locuiam în cămin, aceasta era singura variantă să putem învăţa, pentru că ne lipseau sălile de lectură. E una dintre amintirile cele mai pregnante din viaţa de student a Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, pe care am absolvit-o în 2009.

Unde vă vedeaţi la finalul studiilor?

Pe vremea aceea, pentru majoritatea dintre noi, perspectivele de viitor însemnau angajarea într-una din marile companii de telefonie.

Care a fost prima experienţă universitară în străinătate? A fost o schimbare majoră?

Experienţele mele universitare în străinătate au început în anul III de facultate, sub îndrumarea profesorului V. Buzuloiu, fondatorul primului laborator de cercetare din România, din domeniul analizei şi prelucrării imaginilor (LAPI). Astfel, am început să particip la şcoli internaţionale de vară şi conferinţe, şi am fost implicată în proiecte de cercetare internaţionale, care presupuneau şi scurte stagii în laboratoarele străine partenere.

Facultatea am terminat-o cu un stagiu în Singapore, unde mi-am realizat lucrarea de licenţă. Universitatea Nanyang din Singapore oferea două burse în facultatea noastră, şi aşa, eu şi o prietenă de-a mea am fost selectate să mergem acolo, ca urmare a rezultatelor obţinute în timpul facultăţii.

Acest stagiu a constituit prima mea experienţă universitară semnificativă în străinătate. Venind din sud-estul Europei, condiţiile pe care universitatea respectivă le oferea mi se păreau de neimaginat: un campus superb, cu biblioteci la zi, săli de lectură, bază sportivă şi o multitudine de evenimente culturale. Colegii erau, în marea majoritate, asiatici – veniţi din India, China, Mongolia.

La şocul cultural, şi aşa considerabil, s-a adăugat şi faptul că în primele trei luni, doi colegi s-au sinucis din cauza sistemului de evaluare dificil, iar unul dintre ei şi-a înjunghiat şi profesorul înainte de a se sinucide.

Spre deosebire de Singapore, în Franţa – unde mi-am realizat teza de doctorat – mediul universitar era mult mai asemănător cu cel românesc. Aici am descoperit, însă, prelucrarea imaginilor medicale tridimensionale, domeniu pe atunci necunoscut la noi în ţară, şi în care m-am şi specializat.

Care a fost locul cel mai spectaculos în care aţi studiat?

În timpul doctoratului am făcut stagii de cercetare în Israel şi în Columbia. Columbia a fost o mare surpriză. Deşi similară ca nivel de dezvolare cu România, au investit masiv în educaţie şi cercetare. Facultăţile sînt private, iar standardul este foarte ridicat, atît pentru studenţi, cît şi pentru profesori. Experienţa din Columbia mi-a demonstrat că şi ţările mai puţin dezvoltate pot avea universităţi aliniate la standardele occidentale.

Din experienţa în Israel am rămas cu dorinţa de autoperfecţionare, de a fi cît mai bună în ceea ce fac.

Ce faceţi acum?

În luna decembrie a anului trecut, am terminat doctoratul în prelucare de imagini medicale tridimensionale, iar în prezent lucrez la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti. În România, cercetarea în imagistica medicală tridimensională este un domeniu relativ nou. Ecografele 3D sînt o tehnologie destul de nouă la noi, iar cercetarea din spatele acestei tehnologii cu atît mai mult. Dar, avînd modelul mentorului meu şi entuziasmul tinereţii, precum şi experienţele şi contactele profesionale acumulate în toţi aceşti ani, cred că şi în România pot lucra în domeniul în care m-am pregătit.

Dacă ar fi să alegeţi, unde v-aţi dori să lucraţi?

Probabil că aş pleca la un post-doctorat într-o universitate sau la o firmă de cercetare din America.

Elena Ovreiu este asistent de cercetare la laboratorul LAPI, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii.

a consemnat Ana Maria SANDU